unele altele

am fost criticata. de ce nu mai scriu? simplu. nu mai am timp si sunt extrem de obosita. vreau vacaaaaanta. nu mai poci. incerc sa ma focusez intr-un fel sau altul, dar deja sunt zombi. functionez ca un robotel. asa ca azi ma voi focusa putin.
tot incerc de ceva vreme sa-mi iau usa. se pare ca dumneaei usa veche de 30 de ani nu are de gand sa se dea dusa. mrrr... am asa un ghinion, de nu-mi vine a crede. cand vad o usa frumushica, incadrabila in buget, aflu ca nu mai exista in stoc. azi mi-a dat telefon pic a mea, cum ca au bagat usi noi la magazin. in 15 minute am fost acolo. vanzatoarea plecase. foarte funny. incredibil!!!! asa ca ma duc maine sa fac comanda. acum mai am si alta problema: ce fac cu usa veche? ca nu am unde sa o las. si nici cu ce sa o transport. vai de funduletu meu!!! are cineva vreo solutie?
pana una alta, la moment trebuie sa felicit un fost coleg. azi e ziua lui. LA MULTI ANI, DEEEEEEB!!!! sa cresti mare si frumos. ma rog, daca te faci mai frumos de atat... precis te fura vreo zmeoaica. si noi cu ce ne mai clatim ochii???
inca o data la multi ani si pupicei

partyyyyyyyyyyyy

ce am mai facut in aceste zile

in primul rand am sarbatorit. printr-un mail trimis unei prietene cum alta nu e. iata cum suna sarbatoarea:

"draga mariutza harnicutza,
raportez cu mandrie nationala ca suntem calificati la Euroi 2008. nu am vazt meciu, da am prins golurile in reluari peste reluari. azi am stat si am mestecat comentarii si videoclipuri in leg cu meciul. bulgarii si-au dat cu stangu in dreptu. rateu pe toate partile. or sa stea sa mestece mamaliga la anu, iar noi vom fi la euro. "
imi pare rau.. da nu m-am putut abtine. m-au enervat tare bulgarii. eu ma enervez greu de tot.

asaaaa... ce am mai facut? am scris , vorba vine am scris, dar sa zicem.. am scris 3 articole pe inpolitics. si am avut o disputa cu un anume gentleman. btw.. in cazul in care nu stiati.. sa stiti ca vine al treilea razbel mondial. in fine.. asa i-a scapat porumbelu prezidentului de tip bushchetar. hmmm... saracutu.. ma intreb de unde va avea oameni sa lupte in acest razboi, daca ii condamna pe copiii americani la lipsa de asigurare sociala de sanatate??

site-ul de medicina naturista arata din ce in ce mai bine. imi pace de moooooooor. chiar este foarte frumos. draga deb... jos palarioara mea de lady.

aseara stimabilul domn gogu ne-a facut cinste. foarte frumos din partea lui. am baut un vinulet de poama rara. de pricepe domnia sa. l-am tras de urechi anticipat, ca ziua lui e taman joi. adik maine.

gataaaaa....

cine ma invita in Noua Zeelanda?

impresionant.. asa as dori sa fie prezentata si Romania pe site-urile de profil.

Savurati.

intre windows si linux - adik intre chanel si terra nova

astazi am reusit sa-mi scot nasu din compu ista al meu. am pierdut doua zile de stiri pe hotnews si 9am etc etc. de ce? pai.. s-a incercat din rasputeri montarea de linux pe compu meu iubit si adorat. sa va expliciez modulul mai bine. s-a luat decizia cum ca se monteaza linux pe toate compurile. de unde pana unde .. nu ma intrebati. m-am jelit o saptamana intreaga. da-i fa backup, pe dvd, pe server, pe bebelushul meu frumos - adik pe laptop - ... ce mai incolo si incoace.. agitatie mare.
in sfarsit intr-o zi de marti am carat bebele la serv. chiar daca e minor, trebuie sa se invete de pe acum cu munca si greul. a fost extrem de admirat. ce stiti voi? un bijuu de bebelush. elegant, simpatic, haios, micut - 30 cm - ... exact ca stapana.
sa revenim la compu meu de la serv. chiar daca este mare, eu il iubesc si il ador. unitatea este neagra.. lucioasa.. e frumos tare de tot. si a venit cristi, unul din sys admini, sa-mi doftoriceasca compu si sa-l induplece sa accepte linuxul. dezinstalarea windows a fost ok. usor, simplu si eficient. vorba unora: click uninstall. :))
dupa primele 4 ore de incercari.. s-a constatat ca linuxul de 32 de kb sau ce erau aia nu se pupa cu compu meu. asa ca s-a incercat terapia linux 64 chestii. siiiiiiiiigur ca da.... compu s-a uitat cu un dispret suveran, a strans din buze - unde or fi alea -, si-a ridicat nasul in slava cerului si a refuzat categoric sa primeasca asa ofensa. pfff... linux... la valoarea lui ii se da linux... ce tupeu ... la sfarsitul zilei, bietul cristi era epuizat. nu reusise nici macar sa-l faca sa se clinteasca. nada de nada.
foarte mandra de puiutul meu, l-am pupat pe frunte si i-am promis un regal de windows, daca se incapataneaza in continuare. seara am primit mail cum ca linuxul se abandoneaza complet. ieri a fost o zi plina de bucurie... in sfarsit compu meu era fericit. windows-ul i se potriveste perfect. iar acum ii aud "motorasul" cum sforaie delicat si plin de satisfactie.

creatie proprie si personala

azi e vineri si m-am sculat cu chef. chef de viata. am primit ordin sa creez unele si altele pentru ceva si iata ce a iesit.

"Restaurantul Heritage este unul din acele locuri care te indeamna sa meditezi asupra frumusetii vietii si in care mancarea este un moment de reflectare a unei picaturi din existenta unui loc magic. Cel mai elegant si stilat restaurant din sud-estul Europei a transfigurat parfumul epocilor trecute intr-o lacrima de chihlimbar aurie ce te impresoara cu delicatete si te face sa uiti de tine insuti. O atmosfera incarcata de frumusete si candoare, armonie si pasiune.

Magia ce traieste in acel loc trebuia sa se regaseasca si in mediul online, caci avem mare nevoie de ea. Dar cum sa transpui ceva atat de pur si unic intr-un design care sa te atinga in suflet? Este o provocare si o responsabilitate imensa. Cu toate acestea Kondiment a indraznit.

Delicatetea formelor este evidenta. Layout-ul contine trei parti distincte, dar care impreuna reusesc o armonie vizuala perfecta. Trecutul istoric al casei care a apartinut familiei Tatarescu este cuprins in formele alese pentru fundal: pagini de hartie ingalbenita de vreme, delicata, eleganta, in care te astepti sa vezi sigiliul familiei.

Sigla restaurantului denota unicitatea acestuia in aceasta parte a Europei, dar si legatura puternica ce exista cu trecutul istoric. Eleganta este completata prin fonturile serife, zvelte si vibrand de viata, si fonturile aldine, marete si durabile. Echipa a ales sa ne impresoare in tonuri tomnatice, mergand cu indrazneala de la maro-roscat pana la maro auriu. Frunzele delicate, aurii ne amintesc de decoratiunile caselor dintr-o epoca demult apusa si subliniaza inca o data unicitatea si exclusivismul acestui loc.

Nimic nu este lasat la o parte. Elementele de old style se impletesc cu poze vibrante, cu o cromatica vie. O calatorie in trecutul unei familii si a casei si in viitorul acestora ne este oferita printr-o galerie foto de exceptie. Restaurantul se infatiseaza privirilor in toata splendoarea sa. Scrisul caligrafic de pe peretii din Camera Fondatorilor, pianul, curtea cu trepte, plina de flori si de viata, totul este unic.

Restaurantul Heritage este trecut, prezent si viitor. Totul accentueaza ceea ce este de fapt Heritage-ul: o mostenire din trecut adusa la cel mai inalt nivel al elegantei si rafinamentului."

nu-mi pasa daca nu va place. nici macar nu stiu daca va fi aprobat. dar, dupa o saptamana groaznica, merit si eu niste laude.

Take, Ianke si Cadar

eram destul de mica atunci cand am vazut la televizor "Take, Ianke si Cadar". aveam 11-12 ani. era cam imediat dupa revolutie. cu toate acestea, am iubit piesa aceasta asa cum imi iubesc cartile. am vazut-o o singura data si m-am indragostit. cum se poate sa iti intre in suflet o piesa de teatru dupa ce ai vazut-o o singura data? nu stiu.
mi-am dorit cu disperare sa o mai vad. dar nu am mai fost reluata. la un moment dat am dat peste o placa de pick-up care avea inregistrata piesa, cu aceiasi actori. de unde stiu? dupa voci. Ianke, acel Ianke, nici macar nu stiu cine il interpreteaza, are o voce inconfundabila. imposibil sa nu-ti tresara sufletul cand o auzi. si acum aud in minte. un singur actor a mai reusit sa ma faca sa reactionez asa: Gheorghe Cozorici. cand aud vocea lui Gheorghe Cozorici imi vine sa plang. exista atata frumusete in vocea acestui barbat...
revenind la "Take, Ianke si Cadar"... ati observat cat de frumos curg cuvintele? ce maiestrie au cei trei actori in a pronunta fiecare fraza, fiecare cuvant? totul este plin de un parfum de istorie insorita. accentul moldovenesc, aparenta de lene cronica impletita cu iuteala si istetimea replicii. "Da tzii nu tzi lene sa vorbesti atat?"... fara sa vreau zambesc larg de fiecare data cand aud aceasta replica. "I-auzi, domle, aista-i surd de tot cand doarme.... i-auzi, domnule, cum sforaie, aista nu e mai turc, e curat harmasar persan." :)))
am piesa in format mp3 si o ascult cam o data pe saptamana.
stiu ca de 6 ani se joaca si la Teatru National si mi-am promis sa ma duc sa o vad. anul acesta chiar ma duc. trebuie sa revad "Take, Ianke si Cadar". chiar daca nu este acel "Take, Ianke si Cadar" si nu sunt acele voci.

oda unui par frumos, nesuferit si obraznicos - mail trimis , sper eu, getei voinea

sincer nu stiu cum ar trebui sa incep acest mail si nici daca il voi trimite. dar vineri seara am vazut emisiunea dvs. si m-a amuzat. ma gandeam ce-ar fi daca v-as trimite un mail in legatura cu parul meu. ori de cate ori vad emisiunea ma intreb cum v-ati descurca cu parul meu.
sunt sigura ca toate doamnele si domnishoarele care va trimit mailuri sunt disperate, distruse.. parul lor este un dezastru si au mare nevoie de dvs. trebuie sa recunosc ca eu nu sunt disperata. m-am obisnuit atat de mult cu parul meu incat mi se pare normal sa nu imi stea niciodata intr-un oarecare fel. daca ar sta, mi s-ar parea ciudat.
deseori am stat si m-am gandit la aceasta "problema" pe care o am de cand ma stiu: parul. de fapt si de drept, parul seamana cu stapana. ma uit la a mea podoaba capilara: este capoasa, independenta, nesuferita.. ce mai incolo si incoace, imi seamana perfect.
de fapt, desi uneori il urasc si mi se pare cel mai groaznic par, sunt mandra de el: este des, cu firul gros, tepos, aspru. este drept ca are vartejuri unde nu ar trebui, ca nu voi avea niciodata o tunsoare simetrica, dar sunt invidiata pentru cum arata.
ceea ce este uluitor este faptul ca nu ma agit deloc in a-l ingriji. nu-l sufoc cu produse cosmetice care mai de care mai scumpe. un sampon si o masca sau un balsam. este mai mult decat suficient. nu-l usuc decat foarte rar cu feon-ul. de fapt, acasa in Bucuresti nu am feon.
este un par obraznicos cu o gramada de ciudatenii. de exemplu, cu cat e mai nespalat, cu atat are mai mult volum. spre marea mea "incantare". dar am fost consolata: trebuie sa astept varsta de 40 de ani si apoi lucrurile incep sa se remedieze. eh.. dupa 29 de ani, cei 11 ani ramasi sunt o nimica toata.
ar trebui sa-l vedeti cand sunt tunsa scurt. cand maria sa se ridica la 2,20... ohooo.. fac concurenta cu brio antenelor parabolice. de obicei ma tund scurt iarna ca sa pot dormi cu fes in cap si sa-l pot imblanzi.
stilistii la care am fost sunt absolut ingroziti de el. unul dintre ei mi-a spus ca, daca ar vrea sa angajeze pe cine, l-ar pune sa ma tunda. daca se descurca cu parul meu atunci omul este exceptional. ma intreb cum m-ati tunde dvs. ar extrem de amuzant, mai ales ca eu nu vin niciodata la stilist cu dorinte. singurul lucrul pe care il spun este: sa nu fie prea scurt in varful capului. restul tine de imaginatia si talentul lui.
cred ca va trimit mailul. poate veti hotari sa va amuzati putin cu parul meu.

zi de vineri

e ciudata ziua asta. pe de o parte ar trebui sa ma bucur ca vine wk. pe de alta parte, stau si ma gandesc... si ce fac in wk? stau si fac curatenie in urma fratelui? iar? mai scriu niste articole? ma duc si ma plimb de nebuna prin oras singura? iar? am obosit sa fac asta.
este drept ca maine voi iesi cu irinuca. dar.. stiu mall-ul de la vitan ca pe buzunarele mele. a devenit un soi de a doua casa. nu de alta dar am fost wk astea la film. sunt obosita si trista. ar fi cazul sa schimb mall-ul?? :))))
duminica stimabilul gogu dovedeste ca are bun simt si dispare din peisaj. abia astept, caci pisicul meu are nevoie de o doza de aer proaspat. cu aceasta ocazie am demarat si anume planuri de mobilare a casei. sper ca pana la sfarsitul anului sa am si eu o casa de om normal. o casa care sa fie a mea si numai a mea.
miss my piccola... miss somebody new in my life. need more challenge. something new to learn.

la la la la la

sunt extrem extrem de fericita. nu intrebati de ce, ca nu stiu. nu nu nu.. nu mi s-a marit salariul. :))
in acest moment imi vine sa tzopai de fericire. pur si simplu simt eu ca la vita e bella. sper sa nu-mi treaca. :d o fi de la faptul ca ascult muzica irlandeza tzopaitoare si vesela? probabil, mai ales ca aud si pasii lui michael flatley pe acolo impreuna cu oamenii sai. ador ador ador...
uraaaaaaaaaaaaaaaaaaa................. muzica din Star Trek Enterprise... vaaaaaaaaai.. ce iubesc cantecul asta. e asa de optimist. i can reach any staaaaaaaaaaaar. daaaaaaaaaaaaaaaaa... uraaaaaaaaaaaaaaaaaaa. sorry.. nu ma pot abtine. sunt asa de happy. sunt sunt sunt
ieri seara am ascultat ilegal de fratele meu raspunsurile date de catre presedintele iranian profesorilor si studentilor de la universitatea columbia. destept tipul. suuuuuuuuuper misto. i-a invartit frumos si elegant. va recomand .
tiempo de vals... stie cineva sa danseze vals? am un chef nebun. nici un barbat simpatic? deloc deloc? uf..
lady in reeeeed.. de unde stie ca sunt in rosu azi? ce dragut din partea lui... lady in red is dancing with me.. it`s just you and me... this beauty by my side...
daaaaaaaaaaaaaaaa... rien de rien... noooooooooooooon, je ne regrette rien.....

niste nedumeriri

in week-end-ul care a trecut, am fost din film in film. dar inainte, am facut o cura de tras cu ochiul prin magazine. nimic extravagant. doar privit, cercetat... totul in cautarea unor pantaloni pentru mine si persoana mea micutza.
desi ma confrunt cu situatia despre care voi povesti imediat de ani buni, totusi abia duminica am constientizat-o.
ultima data cand am verificat, romancele erau niste femei absolut normale. de inaltime medie, nici plinute, nici slabe ca un tzar. este drept ca exista exceptii, dar nu atat de flagrante incat sa pici de pe scaun. cel putin eu nu am vazut domnishoare si doamne pana in 40 care sa ocupe 2 scaune in metrou sau autobuz. nu inca.
barbatii nostri, cati au mai ramas :p, sunt normali. dupa 40 poti spune ca intr-adevar au burti respectabile. dar pana atunci, foarte multi depun toate eforturile sa arate cat mai bine. witch is rili good. nu sunt nici foarte inalti, nici foarte grasi. sunt NORMALI.
cu toate acestea, ce descoperim noi prin magazine?? ia sa vedem...
intri in terra nova. oare am voie sa dau nume? in fine... sper sa nu primesc amenda. so.. intram in acest magazin si incercam sa gasim marimi normale. eu de exemplu port marimea 34 la bluze si rokite. dar in cazul acestui magazin, 34 pur si simplu nu exista. marimea 38 arata de parta s-ar astepta ca romancele sa fie niste uriase. pantaloni cu marimea cea mai mica.. hmmm... daca ii pun pe langa mine imi vin pana la gat, iar talia este facuta pentru oameni normali. ori marimea cea mai mica se refera la cei napastuiti de soarta si care sunt mai MICI si de inaltime, si ca masuri. nu mai vorbim de rochii, care sunt asa niste chestii imense. retineti: vorbim de masura 34, care este in teorie cea mai mica.
house of art. uneori incurajator. macar la ei nu prea gasesti 36-34. deseori chiar lipsesc cu desavarsire. sunt haine strict pentru oameni normali si un pic mai plinuti. nu am nimic de reprosat. stiu ca banii si-i scot de la ei, nu de la astia mai mici.
trecem la tina r. sincer, au prea putine lucruri cu care sa se poata lauda. hainele sunt de marimi extrem de ciudate. uneori par a combina doua numere. de exemplu, o sacou la umeri sa fie marimea 34, iar la talie si lungime marimea 38. credeti-ma, este frustrant. din nou, fuste cu marimi normale, precum 36, 38, 40, dar care sunt cu 2 numere mai mari in realitate.
cand am intrat la kenvelo, mi-a atras atentia o pereche de blugi gri, foarte frumosi. in fine, mie imi placeau tare mult. am intrebat de cea mai mica marime si am descoperit ca era marimea 24. mi-a tresarit inima de bucurie, pentru ca tocmai imi luasem un pantalon de la motor marimea 25 si care imi stau foarte bine. deziluzie maxima.. marimea cea mai mica, adica 24 de la kenvelo, trebuie sa fi fost 27 la motor. cum este posibil asa ceva?
duminica am tras o concluzie. de fapt, noi nu mai avem nici o marime care sa ne orienteze. inca ne agatam de vechile marimi pentru ca ne ofera o referinta, dar ele nu mai sunt de actualitate. firmele de imbracaminte aduc haine de afara, iar acolo marimile difera. oamenii sunt altfel construiti, sunt mai plinuti. este ciudat faptul ca nici una nu se gandeste sa aduca haine in functie nu de moda, ci de tiparul oamenilor dintr-o anume tara.
noi suntem la categoria normali. cel putin in acest moment. ori in magazinele noastre, gasesti haine de la 40 la 48. am intrat intr-un magazin deschis recent in mall vitan. marimea 34 putea concura cu brio cu marimea 40 din alte magazine. simt nevoia acuta a unui sistem de referinta unic pentru tara noastra. oficial si batut in cuie. in care marimea 34 dintr-un magazin sa fie aceeasi in alt magazin. in care tiparele sa fie create in functie de noi, romanii, nu de cetatenii altor tari. e ca si cum ni se spune: vreti sa va imbracati decent? deveniti inalti si grasi ca cei de la care aducem marfa.
totusi.. nu haina face omul.. eu asa am invatat.

planuri de wk

am chef sa ma duc sa dorm intr-o crunta nepasare. nu mai pot de somn si de oboseala. dupa o saptamana crunta de stres si nervi m-am gandit sa este de datoria mea sa binevoiesc a-mi face planuri pentru wk. cu aceasta decizie in cap am purces la scociorat netu pentru a vedea ce mi se ofera.
concluzia? nada de nada. well.. ca sa fiu mai precisa nada fara bani. :)) asa ca ma voi duce la film. sper. trebuie sa dau de persoana care are cardurile si sa negociez dur o permutare luata cate sapte. este drept ca avand experienta in manipulari de genul aista sper sa rezolv problemsu.
ma voi duce la filmul lui mungiu. desi, recunosc, mi-e un pic teama. subiectul este extrem de delicat, iar eu sunt o delicata. sa speram ca voi supravietui sa va povestesc.
mi-a placut foarte mult "California dreamin`". am ras si m-am simtit stanjenita in acelasi timp. este un film extrem de bun, chiar daca nu trecuse prin procesul de post-productie si imaginea era cam tremuratoare si nefocalizata.
maine mi se intoarce copilu de la mare cu povesti in desaga: "Cum sa faci turturi la mare in luna lui septembrie". asta e... daca nu asculta de mami ei. asta e pe ziua de azi.
pupicei

ah, minorii astia

astazi este din nou o zi plina de plictis oribilos. in schimb am reusit sa fac un lucru maret. ca mine de maret. am stat eu ce am stat azi pe ganduri si pan la urma am decis ca e cazu sa pun la cale o marsavie usoara si plina de neprevazut. despre ce e vorba?
eh... in ultima vreme au poposit la noi in firma o gramada de copchii, care mai de care mai apropiat de liceu. intelegeti? dintre ei se remarca unul. ca pe restu nu-i cunosc deloc. ar trebui ca sefii de departament sa se simta.
asaa... so... minorul de fata - bogdanelu, te rog sa fii mandru ca ai picat de pe tronul minorilor ferchesi( te-am avansat) - are o mutrita extrem de interesanta. prima data cand l-am vazut a fost la PAT. adik eram cam franta de oboseala ca abia venisem din conjed. dar trebuie sa recunosc ca mi-a captat atentia.
in primul rand pentru ca era o mutra necunoscuta. in al doilea rand pentru ca imi plac chipurile de barbati ... nu stiu cum sa spun... care nu sunt clasice, ci par taiate ciudat de parca mama natura si-a dezlantuit imaginatia in momentul crearii lor.
un exemplu in acest sens este tipul care a jucat in "Omul cu o mie de fete" sau Pretender. barbatii probabil si-o aduc aminte pe miss Parker. :))) faza e ca imi plac la nebunie barbatii cu chip ciudat, daltuit parca in cremene.
sa revenim. minorul respectiv are un chip extrem de interesant de privit. imi evoca - sper sa nu se supere, daca se recunoaste - un dragon. un dragon intelept. nu stiu cum sa va fac sa intelegeti. ar trebui sa va arat o poza. este extrem extrem de placut la privit. adik mie imi place sa-mi clatesc ochii.
recunosc ca la acest chip care ma fascineaza - doar atat, aveti cuvantul meu - se adauga unele lucruri si mai frumoase. din punctul meu de vedere. acum... sa nu credeti ca mi-a picat de-a curmezisul. nu nu nu.. pur si simplu imi place sa-l privesc. este printre putinii barbati la care imi place sa ma uit. atat.
asa.. la acest chip, dupa cum spuneam, se adauga un par negru foarte misto aranjat si o piele alba alba. este o combinatie extrem de frumoasa. daca ar fi avut si ochii negri... l-as fi declarat cel mai interesant barbat pe care l-am intalnit vreodata.
acestui minor extrem de simpatic i-am pregatit o serie de capcane. l-am invitat la masa sa testam noul coleg. daca merita sau nu sa faca parte din fratia trandafirului albastru. nu de alta da duracell.. ne-a abandonat de tot si l-am renegat.
stimata doamna si andreea au decis ca e cazul sa puna la incercare rezistenta psihica a minorului si sa il invete de pe acum cu raul si cu mintea dusa cu pluta a persoanei care scrie acest post.
ce a iesit? veti vedea in episodul urmator :d

i`m a survivor

azi imi umbla prin cap un cantec: i`m a survivor, i`m gonna make it..
nu mai pot de somn, mor de plictiseala si ma enerveaza cumplit niste texte de pe site-ul firmei. nu au nici un dumnezeu, nici o logica si nici macar o formulare placuta care sa te faca sa treci peste cele doua insirate inainte. i-am furluat castile lui madalin si sper sa nu se supere, dar azi nu voi supravietui deloc fara muzica. se prefigureaza o zi naspa si am nevoie de toate dozele de optimism posibile. asa ca, draga madalin, nu te supara pe mine. ;;)

Unforgettable, thats what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more

Unforgettable in every way
And forever more, thats how youll stay
Thats why, darling, its incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too

nu-i asa ca sunt modesta rau? eh.. ce face plictiseala din om.

Sobakasu nante, ki ni shinai wa
HANA-PECHA datte datte datte, oki ni iri
OTENBA itazura daisuki, kakekko SUKIPPU daisuki
watashi wa watashi wa, watashi wa CANDY

hitoribocchi de iru to, choppiri samishii
sonna toki kou iu no, kagami wo mitsumete

waratte waratte, waratte CANDY
nakibesou nante SAYONARA ne, CANDY CANDY

daaaaaaaaa... ador candy candy...

It`s been a long road, getting from there to here.
It`s been a long time, but my time is finally near.
And I can feel the change in the wind right now. Nothing`s in my way.
And they`re not gonna hold me down no more, no they're not gonna hold me down.

Cause I`ve got faith of the heart.
I`m going where my heart will take me.
I`ve got faith to believe. I can do anything.
I`ve got strength of the soul. And no one`s gonna bend or break me.
I can reach any star. I`ve got faith, faith of the heart.

ce pot sa mai spun?

Fratioare vant, tu, frate
Ce bati veacul fara moarte,
Ia-mi secunda ce ma tine,
Fara moarte si pe mine.

Ziua, dorul ma omoara,
Greu ca pietrele de moara,
Iara moartea ma invie
Cu flori mari de insomnie.

Hai, da-mi calul sa ajung
Unde-am fost odata prunc,
Sa beau apa de baut
Unde maica m-a nascut,
Numai vreo trei zile
Sa ma duc si-apoi,
Voi veni la tine
Frate, inapoi.

Doru-n mine taie lemne
Si mereu imi face semne
Sa urc iarasi la pridvoare
Si sa-l bat in geam c-o floare,
Sa arunc doar o privire
Unde taica-meu ca mire
A pus mana pe himera
Cu lumea la butoniera.

iata ce fac eu azi.. revin cu noutati.. dc exista

ajutati un dracsor amarat si prapadit

o, voi care imi cititi blogul!!! o, voi, intruchiparea perfectiunii! (dupa mine, evident) cei mai grozavi intre grozavi! maretia intruchipata!!!! fie-va mila de un biet dracsor aflat in suferinta... de ieri seara incoace gandurile nu-mi mai dau pace..
sa va explic despre ce este vorba. ieri seara, roxu a binevoit sa imi dea doua bilete la Ateneu. biletele sunt pentru duminica ora 22:30. acu.. ce sa zic.. foarte frumos gestu, apreciez la maxima valoare. da acu pricepeti tragedia antica prin care trec??? nu? hmmm... ok.. sa o luam de la capat.
[ENTER] NU AM CU CINE SA MA DUUUUUUUUUUUUUUUUUUUC :(((((((((( snif snif

am nevoie de cineva (preferabil purtator de pantaloni) sa suporte odata cu mine chestia de la Ateneu. eu dau biletele. nu tre sa se simta sa dea un suc, sa faca conversatie sau sa vina la costum sau la tinuta festiva. trebuie doar sa vina cu mine. ;;) o sa ma straduiesc sa tac din gura, sa nu fiu eleganta si sa fiu ca inexistenta. are voie sa caste gura dupa fuste si sa admire frumusetile locale. e liber la galerie. da sa se poarte ca un gentleman si, mai ales, sa apara.

ei? ma iubeste si pe mine cineva?

P.S. Moroela... dc nu se iveste nimeni... ai bilete la Ateneu duminica

capul lui mihnea vrem

filiuta iuliana: de ce-i vrei capul lui mihnea?
filiuta iuliana: iti sta mai bine cu al tau
filiuta iuliana: sincer!
filiuta iuliana: muuuuuult mai bine!
filiuta iuliana: imi si inchipui cum arata capatana lui mihnea pe un corpusor ca al tau



alo alo.. fara aberatii de genu ista.. ce insemneaza asa o chestie?
dar cum de doua saptamani primesc intrebari cum ca ce am cu mihnea si ce prostii a facut mihnea de ii vreau capu pe tava de argint, o sa va explicitez modulul.

intr-o zi cu soare mai acu saptamana trecuta, onor domnu mihnea, prezent in biroul lui de sef de departament, poposeste in dreptul biroului meu cu pretentii de munca. cat tuuuupeu cras!!!! sa ma puna pe mine la munca intr-o zi asa de frumoasa. ziceti si voi! e posibil asa ceva?
am ridicat intr-o lene crunta ochii spre domnia sa si l-am masurat din cap pana in picioare cu intentia de a-l urechea zdravan. nu ma sfiesc la chestii de genu asta. chiar imi face placere. pana sa impusc eu niste chestii bine plasate si de bun simt, domnu mihnea traseaza niste sarcini de m-am uitat crucis. am ridicat o spranceana, semn rau in cazul meu. cand ridic o spranceana urmeaza niste chestii acide, ironice si dure. aviz amatorilor. dar nu apucai sa trasnesc scurt si la obiect, ca mihnea si disparu.
are un senzor, domle, omu asta in materie de cand tre sa dispara ceva de groaza. miroase de la distanta pericolul si pana sa percutezi.. ia-l de unde nu-i. chestia asta tre sa o invat si eu.
in fine.. muncesc eu juma de zi cu drag si spor si cand sa zic ca sunt maretia intruchipata in materie de rapiditate, perfectiunea stilului, eleganta si rafinament in executarea sarcinilor, mihnea binevoieste sa dispara de la locul operatiunilor. da dispare ca magaru in ceata. si noi aveam nevoie de el si numai de el.
deja tafnoasa ca muncisem de imi sarisera capacele, incep sa pufnesc si sa ma enervez. unde e mihnea cand ai nevoie de el???? cand tre sa nu fie ... iti arunca in carca o gramada de chestii. so.. deodata imi apare in fata ochilor acea strigare celebra din Alexandru Lapusneanu: Capul lui Motoc vrem! nu stiu cum facui legatura, da am percutat instant. asa ca am pus status de care sunt foarte mandra.
in plus... marele sef are tupeu si curajul sa-si lase plete. pfff... mihnea si coditele impletite.. la naiba.. dc nu se tunde in curand, ii dau un somnifer si intru foarfeca in plete. eu jumate si alina t jumate. =))) sau fiecare om din k cate o bucla. =)))

ai auzit, mihnea? pas si te tunde ca e grava situatia!!!

un nou mail... plin de .. dracsori pusi pe trasnai

Echipa cea mai haioasa, plina de viata si pusa pe shotii din dep. de content apeleaza din nou la farmecele sale. Asa cum se vede in mailul de mai jos exista o oferta de masaj. Cum colegii nostri din toate departamentele se plang de ceva vreme de diverse dureri de spate, ne-am gandit ca un zambet strengar si niste fluturari de gene vor duce macar la o demonstratie cu firma de mai jos, daca nu cu un contract permanent.

Draga Lucian, stiind cat de multe probleme ai cu durerile de spate, ne-am gandit ca niste maini magice iti vor ridica moralul si vom avea un sef mult mai fericit. Te vei concentra mai bine si vei aprecia si mai mult zambetele de pe fetele noastre. Care zambete? Acelea pe care le vom avea cand vom iesi de la masaj, evident.

Draga Aurel, sunt sigura ca tu, ca un director executiv care se apleaca cu intelegere asupra oamenilor din Kondiment si ii vrea extrem de fericiti, vei poposi cu multa incantare asupra acestui mail care promite atat de multe lucruri mici, dar esentiale pentru optimizarea productivitatii muncii.

Cu multe fluturari de gene,

Dep de Content

carmen sau cum m-am distrat aseara

pe la ora 7 seara, adica seara... ati citit bine... am plecat de la serv in cautarea unor ganduri usurele si usuratice, daca aveam ocazia. m-am tarat pana la mine sa platesc cablu si netu si, apoi, am cumparat niste strugurei carora le pusesem un din gand din cel mai rau si crud si crunt. cand ajung la poarta casei, suna telefonul.

rox: ce faci, doamna? pe unde esti?
io: iete in spatele blocului, ma preg de urcat.
rox: misca funduletu cela la univ pana la 8 jumate ca am un loc liber la Carmen.
pauza de procesare.
io: aaaaaaaa... ok.
rox: la TNB in fatza pana in 8 jumate.

era ora 8 fara doi minutzi. am luat de o aripa 66-le si am aterizat la si un sfert la TNB. majoritatea la tzol festiv. eu cu plasutza de struguri, in adidasi ssi blugi.. de.. luata de pe strada. imi ia roxu strugurii si ii indeasa in traista ei imensa si hai hai.. ne-am invartit oleaca pana ne-am gasit locurile, da eram calare pe situatie la inceput de spectacol.
si incepe. schimbarea garzii. pe scena evident. casc gura in plina admiratie. unul din soldati arata intr-un mare fel. da mare rau de tot. roxu sopteste: asta e tipu ala superb care e tenor. nu stiam eu de cine era vorba, ca-s cam inculta, da trebuie sa recunosc ca arata magnific. adooooooooooor uniformele. barbatii au tendinta de a arata miam miam.
dupa un inceput teatral, incepe opera. ciulesc urechile nelamurita, apoi ma prind: se canta in franceza. nu pricep nimic. roxu avea pretentiuni de traducere si eu ma chinuiam sa prind franturi de propozitie. dupa o vreme urechea a inceput sa functioneze relativ normal si sa prind doua- trei cuvinte dintr-o fraza. cand a aparut carmen.. nu mi-a venit a crede.
rolul e jucat de o tipa super. o idee plinutza ... dar... cretofolina si cu niste ochi dracosi. o atitudine magnifica in rolul de seducatoare. o diavolita incarnata intr-o cantareata de opera. nu o frumusete, dar atitudinea de femeie cu ochi de diavol o facea uluitoare. suuuuuuuupeeeerba.
cat despre acel barbaaaaaat... mama mamaaaaaaaa... wooow.. sa-l fi vazut in camasa alba. unde e mutunachele ala care saliveaza???? frumos foarte. eu aveam in cap faptul ca orice cantaret de opera e ceva de genul pavaroti. va dati seama ca am stat cu ochii lipiti de el si de carmen.
finalul a fost socant. momentul in care ea sta ingenunchiata si el o mangaie usor pe fata, scoate incet un cutit si o ucide cu o miscare rapida. un tipat scurt si se lasa intunericul. minim jumatate de minut in sala a fost o tacere cumplita, apasatoare. nu stiam cum sa reactionam. violenta gestului, tipatul femeii... ramasesem socata si nu puteam reactiona. stiam ca s-a terminat, dar nu puteam reactiona. apoi au izbucnit aplauzele.

Aberatii pe teme necunoscute

azi am avut un soc. psihologic. desi aseara imi luasem deja doza de optimism prin cateva lozinci de buna calitate. azi hoinaream pe un site la care lucru si din click in click am ajuns pe o pagina.. nu spun care.. pagina importanta. am cascat gura ca la scoala cand ne explica doamna profesoara de chestii efectul razelor de luna asupra tenisilor de guma. intr-o lista maaaaarte de bloguri am descoperit cu uluire si unu care se numea "Dracsorul Obraznicos".
va dati seama ca m-am simtit pe moment ultragiata. cum adica? mai exista un dracsor? dau click si se intampla minunea. raman pentru a doua oara cu gura cascata. cum abia am mancat, procesez mai greu. da pan la urma percutez. este blogul meeeeu. blogul meu in toata splendoarea lui. woooooooow. sunt flatarisita pana peste cap. m-am inrosit de modestie si in acelasi timp un val de mandrie, orgoliu etc etc m-a cuprins. domle... sunt vestita.. ce mai incolo si incoace.. lumea ma cunoaste... sunt vestita in cele patru zari.. hehehehe... bine .. cat de apreciata ... nu stiu. da cui ii pasa?

dom`le, ma pricep la mailuri

In acest post, va veti delecta cu niste mailuri date de mine. Cui? nu conteste. Dar eu le-am creat.

P.S. Nu radeti prea tare. ;;)

Mail nr. 1

Dragi colegi,
chiar daca acest mail este dedicat mai ales grupului meu favorit de fumatori cu care am petrecut atatea momente placute la o barfa de calitate, cei care nu fumeaza nu trebuie sa se simta neglijati.
Cum ieri a fost asa o furtuna impresionanta, absolut magnifica, trebuia sa exista si o parte mai putin placuta. Toate canile si canutele lasate in baie, locul de adunare a multora dintre noi, s-au bucurat si ele de o priveliste incredibila, dar au platit scump. Astfel au pierit in confruntare 90% din canile de protocol.
De aceea, pentru a ne feri de asfel de pierderi dureroase, va rog sa nu mai lasati prada naturii imprevizibile niste bunuri atat de dragi noua. Si mai ales folositoare.

Va multumesc,


Mail nr. 2

Dragi si iubiti colegi,
cu deosebita durere in suflet, va anunt oficial ca , prin pile si interventii, s-a reusit scoaterea din firma voastra spaga, mita si comploturile. Ne luam adio de la epoca de glorie in care puteam sa mituim coordonatoarea de carduri, in care o mica atentie insemna o plimbare pana la Multiplex.
De luni incolo aceste carduri vor trece in administrarea mult prea corectei Andreea.
Cum viata inseamna evolutie, sunt sigura ca Andreea va invata cat de mult farmec exista intr-un baton de snickers daruit de un coleg cu intentii excelente si dincolo de orice suspiciune.


Mail nr. 3

Draga domnule Marc,

departamentul de Content, adica persoana mea micuta si delicata si Alina T, o doamna inconfundabila, avem un mare necaz. Mai avem putin si aruncam compurile pe geam. Cum in munca noastra este absolut necesar sa lucram cu o viteza apropiata supersonicelor, depunem pe masa domniei voastre o cerere: VREM COMPURI. Preferabil noi, cu 1GB ram , HDD de la 160 in sus. Bineinteles ca domnia ta poate exagera cu updatarile cat doreste de la aceste cifre in sus.

Serios vorbind... deja nu mai facem fata. Psihic. Volumul de munca este foarte mare si totul trebuie facut extrem de rapid. Ori compurile acestea, cu o varsta venerabila, ar trebui, sincer, casate sau depuse cu veneratie intr-un muzeu. Desi, daca stau sa ma gandesc bine, actualul comp al Andreei ne ia cu brio.

Va foarte multumim si asteptam un raspuns din cel mai pozitiv cu putinta.


PS. Te rugam sa observi ca nu am mentionat tastaturi, monitoare de design-eri si maushi. Suntem extrem de modeste.

Cu multumiri


Va rog sa luati notite si sa puneti in practica. :)))

piccolina mea - un mare talent

Acest post cuprinde un articol scris de copilu meu adorat. Sper sa va placa.

Sugestii de calatorie

Acum cateva luni me enervau toate persoanele care spuneau ca la noi in tara nu ai ce vedea. Eram suparata si vroiam sa le combat afirmatiile. Este imposibil sa nu ai ce vedea in Romania. Este totusi o tara frumoasa care trebuie vazuta. NU spun ca celelalte tari nu sunt frumoase, dar am putea cel putin sa consideram ca fiecare are farmecul sau aparte. Eram convinsa ca, daca o sa vizitez Romania, o sa fiu incantata de ceea ce o sa gasesc. Din pacate nu a fost chiar asa cum am crezut.

Nu sunt insa pe deplin convinsa ca tara noastra nu este una plina de frumuseti, dar pana ajungi sa le descoperi...obosesti.

Poti calatori spre diverse destinatii din Romania cu trenul, cu masina personala...si cam atat. Daca mergi cu masina te lovesti de drumurile care se afla intr-o stare deplorabila. Aglomeratie, blocaje in trafic...Iar, daca iei trenul, trebuie sa te inarmezi cu muuuult caaalm si rabdare...Ambele variante sunt extrem de costisitoare.

Dar sa presupunem ca treci peste drum, si intr-un final, obosit si plin de nervi, ajungi la destinatie. Entuziasmat pornesti prin oras sa ii descoperi minunatiile. Dar ce descoperi?

Un amestec lipsit de gust de cladiri vechi, pe care nimeni nu s-a obosit sa le renoveze, cu cladiri inalte din metal si sticla, pline de reclame, ce nu se integreaza deloc in peisaj. Te gandesti oare cine a aprobat aceste constructii. Orasele ar fi de o frumusete ireala, daca s-ar pastra cladirile originale, daca s-ar presara zone verzi , iar cladirile moderne ar fi construite in zone potrivit alese.

De curatenie nici nu se mai pune problema. Bucurestiul este mic copil pe langa Cluj, oras de altfel laudat de multi.La fel sunt si celelalte orase, precum Constanta, Iasi, Craiova. Ajungand la Timisoara descopar ca mai avem o urma de speranta, vad curatenie, spatii verzi, cladiri ingrijite si oameni calmi. La fel si la Galati. Deci o speranta cat de mica exista ! Dar pentru cat timp? Oare noi, generatia tanara de azi, vom sti sa valorificam fara sa distrugem? Greu de crezut...

Ma gandesc la zona Moeciu – Fundata. Odata salbaticie...acum complex de vile, pensiuni, hoteluri ce se extind cat vezi cu ochii, masinile inlocuiesc carutele, vilele imense iau locul caselor normale.

Brasov-ul este un alt loc frumos, dar localnicii sunt convinsi ca in cativa ani se va transforma intr-un Bucuresti in miniatura.

Ajung si pe litoral...Destul de neplacut la prima vedere. Plajele cam neingrijite, tarabe pe trotuare ca la balci, curatenia lasa de dorit. Si totusi nu plec...o urma de melancolie ma cuprinde si tot la Mamaia imi planific concediul pentru anul acesta. Toata lumea ma cearta. Imi recomanda Grecia, Turcia, Bulgaria, ba chiar Maldive (unii mai visatori).

Dar nu vreau ! Oricat as fi de dezamagita, trebuie sa acord o sansa tarii noastre. Acum la mare, apoi la munte, intr-un final tot descopar eu frumoasa noastra tara. Dar ar fi bine daca mai multi romani ar incerca sa treaca peste greutati si sa incerce sa gaseasca si ceva bun in Romania.

Intotdeauna balanta poate fi inclinata si se poate schimba o parere. Momentan eu sunt undeva pe la mijloc. Nu as putea sa spun: „Nu, nu merg in Romania ca nu merita”, dar nici nu ma aflu in pozitia de a convinge pe cineva sa aleaga Romania in locul altei tari.

Eu inca mai astept persoana care sa ma convinga de cat de frumosa este tara noastra, dar nu prin cuvinte frumoase, scrise cu talent, ci prin descrierea unor lucruri si locuri reale, asa cum le-a gasit ea in realitate.

Cine stie, poate cu mici sugestii de la fiecare putem sa ne facem un concediu in vreo zona frumoasa a Romaniei, de care nu stiam pana acum !

ok ok.. am revenit

da da da.. am fost bizi and important. ce sa mai vorbim. mi-a fost si o lene de zile mari. dar am promis ca azi o sa scriu cate ceva unei anume minore. ( si ce daca e fosta??? tot minora ramane.)
sincer nu stiu ce sa scriu la momeny, asa ca am sa aberez cu drag si spor. poate imi vine inspiratia.
in ultima vreme am descoperit shoppingu pe net. m-am dezmatat cumplit. o pereche de sandale - culmea marimea 34 - , un pick-up frumooooooos, un laptop, carti.. nu aveti idee ce pasiune m-a cuprins. la moment salivez la un site de genti. da n-am voie. inca.hehehee.. dar voi aranja in asa fel incat sa se poata.
in rest nimic interesant. tocmai mi-am amintit. don rafy a promis ca-mi aduce placi de pick-up. sa vedem. nu raspunde. vedem, dar precis a uitat. ca altfel ma tragea de maneca pana acu. ooooooof... m-am plictisit. nu mai am chef de scris.
va pup

o nebunie de barbat

Trebuie sa recunosc cu mana pe inima ca mie imi plac la nebunie barbatii. Ce vreti? Sunt o femeie normala. Intorc capul pe strada dupa barbati fara jena si, daca nu as fi o lady, as fluiera discret atunci cand un exemplar masculin de exceptie trece pe langa mine. Nu radeti, ca azi ma simt extrem de inspirata sa scriu despre barbati. Mai ales despre cei care imi plac mie.

Sa va povestesc despre cum incep sa analizez eu un barbat si decid daca imi place sau nu. In primul rand, il reperez de la distanta. O silueta inalta si aparent extrem de bine proportionata. Hmm... Culoarea joaca un mare rol. Daca este imbracat in nuante de albastru sau negru deja ma declar pe jumatate cucerita.

Este la costum? Unde ai umblat toata viata mea? Ador barbatii la costum. Sunt pur si simplu apetisanti. Nu trebuie sa fie neaparat un costumul clasic, dar sa dea senzatia de costum. Va aduceti aminte de costumele barbatesti din anume secole pe care le vedeam in filmele de epoca? Ei? Nu-i asa ca tare frumosi mai erau barbatii imbracati la costum? Eu cel putin nu-mi puteam dezlipi ochii. Ce conta ca erau pe culori care mai de care mai ciudate, de la verde prazuliu cu galben pui, la rosu in patratele albastre? Ideea de costum era cuceritoare.

Sa revenim la timpuri moderne. Barbatul din departare se apropie, asa ca noi ne continuam studiul. Mersul. Aha!! Merge drept, cu umerii trasi, mandru, sigur pe el, fara acea aroganta masculina care te face sa-i dai una peste nas? Uraaaaaa!! Am dat peste un exemplar masculin interesant.

Se apropie si mai mult si incepem sa observam trasaturile fetei. Tuns scurt, nu neaparat militareste, unora nu le sta bine, dar se vede ca s-a uitat in oglinda si pieptenul a trecut pe acolo. Bun, bun. Daca este brunet, deja incepe sa mi se iveasca un zambet pe fata. Urmeaza ochii. Aici... parca nu m-as baga. Se aplica regula de gustibus. Dar daca are ochi verzi, va rog sa mi-l pastrati mie. Restul trasaturilor fetei nu prea mai conteaza, caci fiecarei femei i se pare atragator un anume tip de chip.

Pe mine nu prea ma intereseaza daca barbatul are un abdomen alcatuit din patratele-patratele. Desi trebuie sa recunosc ca de cand am vazut un anume film cu spartani, visez noaptea numai patratele-patratele. Ceea ce imi place tare mult la un barbat este pieptul. Pieptul trebuie sa fie larg, mare, puternic, primitor si dadator de siguranta. Sa te ghemuiesti usor in timpul somnului si sa te simti protejata.

Spuneti ca picioarele nu conteaza? Nu-i adevarat!!! Asa cum femeile au picioare frumoase sau nu, asa si barbatii se pot lauda sau nu cu niste exemplare reusite sau nu. Mie nu-mi plac barbatii care au picioarele oarecum in X. Am senzatia ca se clatina precum o rata. Nu va suparati pe mine, dar nu-mi plac. Sau si mai rau, genul acela de barbati care merg cu picioarele departate, de parca ar fi luptatori de sumo. Nu nu nu!!! E un cosmar!!!

Cum ar fi barbatul perfect pentru mine? Eh... inalt, brunet, ochi verzi, cu un zambet smecher pe fata, cu o sclipire diavoleasca in ochi, dar care sa te invaluie intr-o caldura aproape palpabile, un pietp larg si picoare drepte. Ce pot sa mai spun? Cica in Irlanda se gaseste acest exemplar masculin atat de apetisant. Poate la anul???

ador barbatii la costum

Ca sa vezi! Nu-mi vine sa-mi cred ochilor... Astazi am ajuns mult prea dimineata la birou, cu un chef de somn de nu va puteti imagina. Am intrat foarte decisa sa ma arunc intr-un vraf de hartii – ador hartiile, revistele, cartile. Pe biroul meu veti gasi intotdeauna o dezordine perfecta, dar atat de relaxanta.. Mirosul de hartie este perfect pentru un inceput de zi. Cel putin pentru mine.

sa revenim. pana acu am scris in word, de aceea vedeati litere mari. so.. intru in camera in care este ascuns dupa colt biroul meu si casc ochii. la propriu. stiu ca voi fi acuzata de atentat la pudoarea minorilor, da nu m-am putut abtine. stimabilul minor - intre noi fie vorba, nu e minor - era la costum, la patru ace. ce mai.. o minunatie de minor. ferchezuit, cu o aroma deosebita, delicata. miam miam... - acu rad putin de el, dar adevaru e ca arata manjabil rau de tot. stiti si voi ca am o slabiciune deosebita pentru barbatii la costum.

in plus.. m-a rasfatat din plin cu o muzica delicioasa rau de tot. ce pot spune? azi ii ridic statui.

cu dedicatie pentru pic a mea

daaaaaaaaaaaaaaaaaaaa............... me so haaaaaaaaaaaappyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy....... copilu meu adorat, frumos, destept, nesuferit si obraznicos, mami tau e rili happy. pe repeat se afla un nou cantec favorit. :))) Etta James - I Just Want To Make Love To You ... :D cu aceasta ocazie, da-mi voie sa spun sus si tare ca don rafy e cel mai grozav intre grozavi. persoanele de fata se exclud.
asa.. ce spuneam? a, da... postul asta este pentru pic a mea, copil intre copii, cel mai frumos, destept, cuminte - in limitele legale :)) -, asa ca va rog sa suportati macar azi o ridicare de statuie.
asta mi-aduce aminte. aiiii... alinutz bulinutz, am vaga impresie - foarte vaga de alminteri - ca aveam sa-ti ridic o statuie de ciocolata cu multe chestii miam miam in ea. ca sa nu-mi amintesc ca sunt unii care imi datoreaza niste sticle de vin. hmm.. tre sa-mi colectez minim dobanzile. :d
sa revenim la subiect. ador versurile cantecului astuia: i just wanna make love to you.. hmmm.. ce parfum de epoca. i can tell by the way you walk that walk... i can hear by the way you talk that talk .... genial... nu ma pot abtine.
ok, sorry.. vorbeam de piccolina mea. asa.. so, mi-am lasat copilu la munte cu prietenii si din ce am inteles a fost super misto. am vazut si poze si revin cu afirmatia ca pic a mea e cel mai frumos copil de acolo. sa nu aveti tupeul sa ma contraziceti. ai auzit, draga piccolina? ciocu mic si joc de glezne. eeeeeeeeee....... ce tupeu sa-ti contrazici mama. vezi poate te pedepsesc minim o saptamana sa nu mai iesi din casa, fara blacky - laptopu - si fara telefon.
acestea fiind zise, lasati-ma sa va spun, din nou, i`m haaaaaaaaaaaappppyyyyyyyyyyyyyy... sambata ma duc home la o portie de barfa crunta cu mamizuu-ul meu favorit si unic - toata lumea e geloasa pe mine la capitolu asta - , sa-l urechez pe tata popa - macar asa de samanta - , sa o pup pe perishoara mea favorita... daaaaaaaaaaaaaaaaaa......... la vita e bella

indragostita pana peste cap

well.. in fiecare an trebuie sa existe o mare dragoste. a fost val kilmer in batman forver. tipul din pretender - mica mare pasiune. mamoru din sailor monn..=)) veteranul este in schimb robbie. cum care robbie? nu exista decat un singur robbie: ala de canta something stupid, feel, angels.. u know... robbie. bineinteles cel mai grozav ever ramane vlad tepes - brunet cu ochii verzi, la naiba.. idealul meu- , urmat de stefan cel mare -care avea ochii verzi, nu albastrii, clar?-, dar jucat de gheorghe cozorici. daca n-ati priceput, nu conteaza. important e ca eu stiu.
cum s-a schimbat anu` cam de ceva vreme... era cazul sa-mi gasesc o noua pasiune. si m-a gasit. pasiunea, evident. una bucata barbat, pe care il mai vazusem, dar pe care il tratasem cu dispret. :D
pana acu fix o saptamana. cand am cascat ochii ca la melci si am picat in fund. mi-am pierdut graiul, am inghitit in sec. nimic... viziunea era tot acolo. m-am asezzat comod in fotoliu, cu ochii lipiti de ecranul televizorului. am reusit sa respir adanc. am mitraliat un: "gogule, da compu mai incet!".. si m-am pierdut... de o saptamana sunt in transa la propriu. cine e? nu va pot spune.. dar va las sa priviti..

http://www.youtube.com/watch?v=xdqSeGLcqZo

spuneti voi dc nu am gusturi de exceptie? singurul lucru care-mi vine in minte cand il vad este:
hubba hubba
here he comes
lookin` damn goooood...

ce vreti? sunt absolut innebunita dupa barbatii la costum, in camasa... iar daca dumneaei camasa e neagra... deja nu ma mai pot abtine sa nu scanez.. :)) o fac inconstient, logic... :D

blog obligat fortat

ce sa va fac... exista persoane care cica sunt fun blogu meu... domo arigato, da de ce??? uneori sunt funnt, recunosc. dar sunt si o tipa extrem de culta, desteapta... mai ales desteapta... acu pe bune. chiar sunt. nu va luati dupa faptul ca am o mutra de copil dus cu pluta, cam aiurit si zapacit, o fata nevinovata si plina de inocenta. va dau un pont: cu cat fatza e mai nevinovata, cu atat mai adanci sunt apele.
asa ca azi am sa va povestesc unele aventuri la mare neagra patimite sambata.
am pornit dis-de-dimineatza vesela si plina de energie catre instititutul francez. hm.. am ajuns inghetata bocna. gresisem la calculul gradelor din termomentru. imi intrase frigul asa de tare in oase, incat uitasem sa dardai. mi-am luat un munte de carti si reviste, ca sa ma culturalizez. normal... sacosa luata de acasa era mult prea mica.
la institutul m-am intalnit cu rox, care mi-a dat ghiocei si viorele de ziua dragobetelor, motiv pentru care m-am emotionat profund. primesc flori destul de rar, asa ca nu prea stiu cum sa reactionez.
apoi.. am mers agale catre sala dalles, unde am constatat ca e de bine. avansam pe scara calitatii. am pupat-o pe alinutz bulinutz si i-am urat succese, apoi am bocit dupa niste bluze, sarafane, fustite, rokitze. dar nu prea tare. urmatoarea oprire a fost la ceinarie. unde am barfiiiiit pan la loc comanda. nice, cald, ceai bun bun bun... eh.. o placere.
si abia apoi a inceput dezmatul: BRIDGET JONES` DIARY. la mine acasa evident. am facut floricele la cuptorul cu microunde, am pus ditamai pilota pe covor, perne... ziceai sa suntem sultane in harem. asteptam servitorii sa ne aduca inca o afinata... :))
ce mai incolo si incoace.. super misto.. am ras de ne-am prapadit, ne-am bagat capu in perna in momentele jenante... a fost superb. va recomand din cand in cand astfel de zile... e demential. chiar daca esti un pic narod si tremuri de frig juma de zi prin bucuresti.

wait a minute

ha! azi e luni si desi ar trebui sa fiu in verva de fapt sunt drogata cu somn. am visat numai tampenii azi noapte. dar un singur lucru m-a socat cel mai tare. participam la o nunta care nu era nunta si mirele era... nu vreti sa stiti. in nici un caz nu eram eu pe post de mire, mai ales ca nu exista mireasa. daca vreti sa stiti apelati-ma pe mess pentru informatii suplimentarii. nu vreau sa-mi stric relatiile cu unii si cu altii. oricum.. in visul ala am alergat minim 5 kilometri. uf... cert e ca am asa o febra musculara.. aileiiii...
ieri a fost o zi memorabila. cum de ce? nu mi-ati vazut statusul pe mess???? mi-am cumparat 2 carti de terry pratchett. sper ca stiti cine e .. oricum.. cert e ca sunt absolut innebunita dupa pratchett. este absolut demential. dupa parerea mea, evident. il ador. azi termin de citit scotzidushii liberi. pur si simplu nu-l pot lasa din maini. traiasca cardu avantaj ca pot sa-mi cumpar carti in rate..
nu va pot spune cat ma distreaza pratchett. are un mod de a se exprima de ma lasa cu gura cascata. meritul traducatorilor este imeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeens. acestia stiu sa foloseasca limba romana intr-un mod absolut criminal. aproape poti vedea cuvintele si le poti simti gustul si mirosul. cuvinte arhaice, moderne impletite senzational intr-un buchet lingvistic care ma minuneaza de fiecare data. izbucnesc in ras fara sa-mi dau seama.
cu toate acestea, povestea in sine este extrem de inteligenta si plina de ganduri profunde. pare o carte pentru copii, dar, de fapt, este surprinzator de matura. priveste cu ironie si raceala aproape tot ce este mai serios in lumea noastra: superstitii, credinte, basme, ganduri, actiuni pur omenesti. va recomand sincer terry pratchett. eu il prefer in romana, caci engleza nu-mi este draga deloc si ma irita la culme. dar daca chiar va place limba asta oribiloasa si puteti o pricepeti fara sa fiti nevoiti sa cititi cu voce tare pentru a intelege sensul cuvintelor, atunci... respectele mele si sa-mi spuneti daca v-a placut.

viitoare profetesa

azi ar trebui sa fie o zi minunata... maine este sambata, voi dormi pana nu mai pot... ma asteapta o petrecere in pijama - sa stii, alinutz, ca nu te-am uitat si astept convocarea - si in rest lene. sau.. nu.. :d.
din seara asta voi incepe o noua operatiune numita "caminul dorit". ce inseamna asta? simplu.. ma apuc sa-mi fac in sfarsit casa sa arate a caminul mult visat. este drept ca in casa mea nu are ce cauta un anumit frate care sa ma streseze, dar fara el ar un pic cam plictisitor. sa nu mai am la cine sa strig ca trebuie dusa galeata, sa nu mai am la cine sa casc gura de uimire cand ma trezesc cu vasele spalate si cu motanu scarmanat astfel incat sa nu ma deranjeze din somn... hmmm... asa ceva e de neconceput. in plus exista un bonuuuuuuus... :d:d:d sambata viitoare imi vin canapelele, masina de spalat, frigider si aragaz nou... imi vine sa tzopai de fericire.
pe langa asta s-a planificat ca motanu sa fie facut pe post de iepure cu masline sau pur si simplu la protap si sa ma aleg si cu un manson pe masura. am impresia ca banuie ceva ca prea se uita la mine banuitor si suspicios.
aaaaaaa... mi-am adus aminte. sapt asta am descoperit un nou jane eyre. am o mica pasiune pentru jane eyre. cum de ce? simplu: toti actorii care il interpreteaza pe mister rochester arata manjabil rau de tot. stau cu gura cascata - again - si-mi vine s-o pocnesc pe jane ori de cate ori ii spune ca nu e barbat frumos. la naiba, daca nici actorii aia nu-s barbati miam miam... atunci imi dau demisia din functia de femeie.
mi-am gasit in sfarsit si jobul ideal: ma fac profetesa. se pare ca am un talent absolut impresionant in acest domeniu, al profetiilor. de exemplu, ori de cate ori se joaca un meci important, oracolu din teiul doamnei de langa sectia de politie 7 este consultat. in 80% din cazuri chiar pica pe scor. daca nu credeti, va rog sa intrebati pe urmatorii: laura, stefus si rafy ce scor am spus ca va fi la meciul steaua-sevillia... si pe pic la alte meciuri ale stelei, ale rapidului etc... ca sa nu mai spun de anume intuitii fenomenale.: referinte la pic, ca ma stie mai bine. asa ca.. imi schimb meseria. sa fii functionar public corupt nu mai e la moda. ma fac profetesa.

iubirea mea de-o viata

de cateva zile sunt absolut in transa. am descoperit you tube. nu ca nu l-as mai fi agatat din cand in cand, dar pur si simplu nu m-a pasionat. dar... din greseala am dat click pe un montaj de gimnastica... si m-am blocat. sunt drogata, sunt in transa, nu ma mai intereseaza nimeni si nimic. prin fata ochilor imi trec rand pe rand daniela silivas, nadia, andreea raducan - sunt favoritele mele. apoi fac ochii mari si mi se opreste respiratia. ati auzi de teodora ungureanu? este cea care a secondat-o pe nadia, cea care a fost umbrita de nadia si care, fara sa exagerez cu nimic, ar fi putut sa fie nadia, daca aceasta nu ar fi existat. paralelul teodorei este cu mult mai frumos decat al nadiei, acel stand in maini pe barna cu picioarele in spagat si intoarcere 720 de grade care-i poarta numele... teodora nu a avut stralucirea nadiei, dar ii era egala din toate punctele de vedere.

iata paralelul teodorei la montreal:
http://www.youtube.com/watch?v=_xHQTQGQyps

iata paralelul nadiei:
http://www.youtube.com/watch?v=1Tl0kE7Oels

solul teodorei:
http://www.youtube.com/watch?v=MnfsjhJUik0

solul nadiei:
http://www.youtube.com/watch?v=6B6IOpduitQ&NR

eu am o pasiune pentru barna si sol. acestea au fost aparatele mele favorite de cand faceam gimnastica. trebuie sa recunosc ca sunt putine exercitii la aceste aparate care sa-mi placa pana dincolo de limite. solul meu favorit este cel al andreei raducan. din punct de vedere artistic este genial, din punct de vedere tehnic nu comentez pentru ca nu ma pricep. si da.. am vazut micile ezitari, rateuri... am vazut solul asta de nenumarate ori. si tot mi se pare perfect. poate pentru am o slabiciune pentru muzica irlandeza? si totusi.. ia priviti...

http://www.youtube.com/watch?v=TAfIw81iVcU&mode=related&search=

vise vise

nu ma pot abtine.. am revazut mai acus bridget jones si trebuie sa recunosc ca e inca demential. stau la birou si am un zambet tampit pe fata amintindu-mi de pataniile ei. imi vine sa rad in hohote, dar sunt la birou si trebuie sa dau dovata de profesionalism. hmmm... o lume nebuna, nebuna..
dar ce spuneti de audrey hepburn.. o, doamne, ce femeie frumoasa!!! tocmai ma uit la toaletele ei din "cum sa furi un milion". lasand la o parte acest film, in "sabrina" exista acolo o rochie, o rochie incredibila. alba, brodata... clasa, stil, eleganta... cum poti descrie perfectiunea? ah, la vie en rose...

zi de vineri mohorata...

da da da.. dar asta nu inseamna ca si noi suntem. ei... abia am ajuns la majorat si deja sa ma pleosteasca viata? nu se poate asa ceva. ce ma fac pan la 250 minim cat am de gand sa traiesc? asa ca am de gand sa adopt filosofia impartasita de singurul gentleman din cap pana in picioare pe care l-am intalnit pana acum: "cica nu conteaza cum incepi saptamana, important e cum o termini ".
cu acest dicton in cap, am refacut playlistul si l-am impodobit numai cu muzica happy si plina de invataminte: solo se vive una vez!!! pe langa asta.. recunoasterea genialitatii mele de catre copil... a adaugat ceva la buna mea dispozitie..
acestea fiind zise.. scuzati-ma putin... am nevoie de un ceai verde si revin.
in ultima vreme am pus la cale o gramada de dracarii.. dupa cum imi e si numele. printre altele preluarea controlului asupra acestei planete in deriva care are nevoie de o mana forte si organizata. bineinteles nu singura.. evident. nu sunt egoista. eu impart. de exemplu, eu voi lua Franta si jumatate de Irlanda, impartirea facandu-se pe verticala de la nord la sud. alinuta bulinutz ia cealalalta jumatate, plus scotia si italia. eu mai iau - cu modestia cuvenita - 2 insule micute si dragute pe care le voi uni printr-un tunel de sticla. la mijlocul tunelului va exista o camera de relaxare, unde imi voi bea cafeaua si voi avea ca invitata de onoare pe multiubita si stimata doamna iuliana care va bea o cola si cu care voi imparti jumatate de castel in franta - partea roz, evident - si jumatate de iaht - evident, tot roz.
si cum alinutz ma provoaca - alina enescu: si un pirat k johny deep nu? - va dati seama ca nu voi ezita daca se iveste ocazia sa pun mana pe el -alina popa: ei... dc vine si ala ca bonus iti dai seama ca nu ma supar. si gandindu-ma la fetili mele, m-am decis sa fiu extrem de generoasa si sa-l imprumut pentru o zi, de ziua lor de nastere. nu sunt geloasa si posesiva din fire, asa ca nu va fi nici o problema. daca nu ma credeti, aduc marturii ca nu-s nici geloasa, nici posesiva.

o generatie isteata

laura: am avut azi teza la eng
alina popa: si ce te lauzi?
laura: deci.........crek iar ma fac d poveste
alina popa: adik?
laura: poi am mai scris io intr-o teza la eng niste kestii d era toata lumea pe jos
laura: si azi am av un text
alina popa: ia zi mandra...ce facusi?
alina popa: asaaa
laura: despre unu care se ducea noaptea acasa cu taxiul
laura: si lui ii era frik d taximetrist, iar taximetristului d el
alina popa: si si?
laura: si am scris
laura: k
alina popa: ce anume ai scris ca nu pricep poanta
laura: suntem invatati d mici sa nu avem incredere in nimeni
alina popa: asaa
laura: si k traim intr-o soc care ne incurajeaza sa n temem d oricine
laura: si k, in concluzie, ducem o viata f frustranta
laura: ya
alina popa: oricum... ai dreptate.. esti desteapta
laura: no?
laura: sclipitoare, dom'le
laura: sa vz c nota-mi trage diriga
alina popa: genioasa de-a binelea
laura: k de, i-s draga tare
alina popa: dc scade sub 10...

dupa cum spuneam...generatia asta tanara e a naibii de desteapta... cine ar fi crezut ca o pustoaica de 18 ani poate fi atat de isteata si sa vada adevarul gol-golut? pacat ca nu e apreciata.

laura: de unde atata fericire?
alina popa: hai, mai
alina popa: chiar asa?
laura: trust me
laura: diriga mea ma "iubeste" tare d tot
alina popa: nu conteaza
alina popa: te "uram" noi si mai tare

traficant de turta dulce... i want my pic back

alex tiganelea: neatza
alina popa: piiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiic
alex tiganelea: ce-ai patit?
alex tiganelea: de ma iubesti asa?
alina popa: nu stiu.. crezi ca e cazu sa ma duc la un control?
alex tiganelea: da
alina popa: uai?
alex tiganelea: pai pe mine nu ma iubeste nimeni ca tine
alex tiganelea: esti anormala
alina popa: pliiizz... asta o stiam de mult... anormalitatea ma caracterizeaza
alina popa: so? ati ajuns cu bine, da?
alex tiganelea: da
alex tiganelea: au ramas cam socate fetele de felul cum am facut noi 2 cumparaturile
alina popa: adik?
alex tiganelea: si le-am zis ca tu de cand te stiu imi faci toate poftele
alex tiganelea: adik...ca imi dai imediat cardul, ca ne-ai luat la film pe toate...
alex tiganelea: nu stiu ce emanam noi....ce or fi sesizat ele si noi nu stim
alina popa: hmmm
alex tiganelea: adik de bine
alex tiganelea: care e faza cu statusul?
alina popa: pai... aseara am ajuns acasa.. si dupa o criza de nervi cu motanu
alina popa: mi s-a facut asa un dor de tine...
alina popa: eram deprimata rau de tot
alina popa: si inca nu mi-a trecut
alina popa: am deprimat-o si pe laura
alex tiganelea: si turta dulce?
alina popa: aa.. le-am cumparat fetelor turta dulce ca asa m-au rugat
alina popa: mdaaa..
alina popa: ti-am trimis mailu aseara
alina popa: sa verifici
alex tiganelea: am vazut multumesc
alex tiganelea: dar nu le-am deschis
alex tiganelea: nu mai pot
alex tiganelea: oricum nu termin
alex tiganelea: asa ca ....
alex tiganelea: mai incet azi
alina popa: foarte bine
alina popa: meriti un pic de relaxare
alex tiganelea: mdaaaaa
alex tiganelea: relaxarea nu se plateste
alex tiganelea: a zis matusimea ca o sa mi se ridice o statuie
alex tiganelea: langa a ei
alina popa: siiiiigur ca da
alex tiganelea: adik niciodata
alina popa: exact
alex tiganelea: ca si ea face astea pt prieteni
alex tiganelea: si in loc de mii de euro primeste diverse cadouase
alina popa: mda..
alex tiganelea: pt primul manual scris ne-a adus ala un ghivecel cu o floare
alina popa: ei, na
alex tiganelea: si de-abia acum a cresut ca sa imi dea si ie un pui din ea...cica sa facem ciubucul in 2

visul unei nopti de iarna

To really love a woman
To understand her - you gotta know her deep inside
Hear every thought - see every dream
N' give her wings - when she wants to fly
Then when you find yourself lyin' helpless in her arms
Ya know ya really love a woman

When you love a woman you tell her
that she's really wanted
When you love a woman you tell her that she's the one
Cuz she needs somebody to tell her
that it's gonna last forever
So tell me have you ever really
- really really ever loved a woman?

To really love a woman
Let her hold you -
til ya know how she needs to be touched
You've gotta breathe her - really taste her
Til you can feel her in your blood
N' when you can see your unborn children in her eyes
Ya know ya really love a woman

When you love a woman
you tell her that she's really wanted
When you love a woman you tell her that she's the one
Cuz she needs somebody to tell her
that you'll always be together
So tell me have you ever really -
really really ever loved a woman?

You got to give her some faith - hold her tight
A little tenderness - gotta treat her right
She will be there for you, takin' good care of you
Ya really gotta love your woman...

Then when you find yourself lyin' helpless in her arms
Ya know ya really love a woman
When you love a woman you tell her
that she's really wanted
When you love a woman you tell her that she's the one
Cuz she needs somebody to tell her
that it's gonna last forever
So tell me have you ever really
- really really ever loved a woman?

Just tell me have you ever really,
really, really, ever loved a woman?
Just tell me have you ever really,
really, really, ever loved a woman?