am furluat niste replici din dr.house

„Lucrul minunat legat de a spune oamenilor că sunt pe moarte este că imediat îşi clarifică priorităţile. Afli ce contează pentru ei. Pentru ce sunt dispuşi să moară. Pentru ce sunt dispuşi să mintă.”

„Continuaţi să vorbiţi. Să ştiţi doar că voi încheia consultaţia cu o verificare a prostatei."

„Ştiu să păstrez un secret. Nu am spus niciodată nimănui că Wilson face în pat.”

„Dacă vorbeşti cu Dumnezeu eşti credincios. Dacă Dumnezeu vorbeşte cu tine, eşti nebun.”

„Lasă-i să privească. În public îmi fac cel mai bine treaba.”

Singurul mod prin care putem confirma asta este să injectăm şobolanul cu sângele ei şi să aşteptăm să facă botulism. Între timp, mă duc jos să intimidez o adolescentă aflată pe moarte şi foarte înspăimântată, până când cedează ca o adolescentă aflată pe moarte şi foarte înspăimântată ce este.”

Weber: „Nu poţi testa nimic pe un creier cu anomalii.” House: „Ce îngust la minte eşti. Nu are anomalii. Este deosebit.”

Chase: „Ai o tomografie programată în 20 de minute. Foreman n-a reşit sa facă rost de aparatură mai devreme.” House: „Vă învăţ să minţiţi şi să înşelaţi şi să furaţi şi imediat ce mă întorc cu spatele voi iar faceţi pe corecţii.”

„Te avertizez: acum am trecut de amorul în trei. Sunt la cel în patru.”

„Este în continuare ilegal să faci autopsie unei pesoane vii?”

man, i`m looking gooooooood

nu e cinstit deloc

in ultima vreme sunt de-a dreptul bombardata cu vise care mai de care mai aiurea.sa va explicitez.
dupa cum stiu multi pe 23 august, persoana mea micutza si dragutza va decola - la propriu - spre iubirea vietii ei Parisul. sunt atat de incantata si de happy, incat am inceput sa visez Parisul. la propriu, din nou. intr-un vis eram deja in metroul parizian, cu bagaje, chestii, cu bogdana, nao si roxana si cu harta metroului in brate. si ne urcam intr-un tren ca sa ajungem la gazda.
in alt vis eram la aeroport, cu troler-ul dupa mine si intreaga familie. adica mama, tata, gogu, bogdana cu nao, matusa mea mirela si unchiul meu bebe. eu rascoleam de zor hartiile sa-mi gasesc biletele de avion. le gaseam, le punem de-o parte si apoi incepeam sa le caut again. dupa ce in fine ne cocotam in avion - toata familia - ne trezim stand ca in RATB. adica in picioare. in timp ce eu eram in continuare preocupata de bilete - nu stiu de ce ca doar urcasem in avion -, mirela era asezata confortabil pe un scaun. si vorbeam cu ea cum ca: uite, te-am dus sa vezi Parisul.
decolam. afara era intuneric .. noapte. si totul era de un albastru incredibil. avionul zbura paralel cu soseaua - ??? - la o inaltime extrem extrem de mica. soseaua in sine era o nesfarsita curba. veneau masini ca la formula 1, aparand brusc si punand frana cu scartaituri de roti. extrem de interesant. apoi a inceput sa ploua. in avion evident. dupa aia a sunat ceasul. la naiba, n-am ajuns la Paris. inca.
acum.. stiu ca e emotia plecarii, prima data cu avionul etc etc. dar nu pot sa visez si eu chestii mai interesante. stiti voi. un restaurant luxos, eu perfecta si invartind pe degete una bucata patratel cu ochi verzi. pffff... :D:D:D
pana atunci... astept cu nerabdare sa vina odata 23 august. zi plina de avant muncitoresc. si decolari spre orasul meu favorit.

ce am mai facut eu in ultimele zile..

pai, nici doi bani, nici doua parale. am intinerit, iar cristinuta tine sa mi-o aminteasca in fiecare zi a acestei saptamani. si ca imi fie saptamana si mai fericita, am primit 2 carti genioaaaaaaaaaaaaaaase. motiv pentru care, pe langa alte obsesii maculine noi noute, pierd noptile recitind una dintre cele mai bune carti scrise ever: DUNE. adooooooor cartea. am vazut si filmele.
recunosc, cu rrrrrrrushine mare in corazon, ca nu aveam cartile. daaaaaaar... colegii astia ai mei, am eu o presimtire ca andreea a fost un cap al rautatilor de prim rang, au zis sa imi dea proverbialul sut. si mi-au deschis calea cu primele doua carti. vai de bugetul familial. o sa am nevoie de consiliere financiara rapid, altfel intru in faliment. si asa m-a abtinut cu greu in ultima vreme.
acum recuperez totul si sunt atat de prinsa incat am abandonat orice. casa arata ca dupa bombardament, desi am reusit sa spal rufele. asta si pentru ca le-a spalat masina. am uitat de toti si de toate. este foarte adevarat ca din cand in cand mai trag un ochi pe youtube sa-mi clatesc ochii cu Paul Artreides jucat de Alec Newman. ce pot spune.. . numai patratele, mama lui de pezevenghi.
si ca sa mi se abureasca ochelarii si mai tare... eeeeeeeeeeeh... ia uitati-va aici frumusete de femeie. si mai ales de patratel. pricepeti ca sunt foarte ocupata, nu?

Despre ambitie si profesionalism

De ceva vreme tot incerc sa gasesc o idee de timp pentru cineva cu care am lucrat ceva vreme. Este vorba de fosta mea sefa, sefa intre sefe, evident, care a facut deseori furori prin populatia masculina a unui anumit loc de munca. Cum este foarte modesta, nu va recunoaste niciodata nimic.

Frumoasa doamna este un hr de cariera, extrem de respectat pe piata si care si-a facut un nume cu foarte multa munca si seriozitate. Chiar daca multi se gandesc la hr ca fiind omul sefilor, trebuie sa se stie odata pentru totdeauna: hr-ul este omul de legatura intre noi astia micii si amaratii si marii sefi. Cel putin Vali asa a fost.

Dar nu vreau sa vorbesc despre ea acum, ci despre o realizare a ei. Una personala, dar la care au participat oameni cu experienta. Este vorba de MyRecruiter, o aplicatie soft extrem de necesara oricarui profesionist din domeniul recrutarilor. Asa cum il arata si numele, MyRecruiter este conceput a fi un fel fel de asistent nepretuit.

Stie sa faca multe si va fi de mare ajutor in definirea proiectelor, mentinerea relatiilor cu clientii, managementul timpului, programarea si sustinerea interviurilor, bugete si alte multe lucruri despre care numai profesionistii cunosc. A fost o munca intensa, doi ani in care s-a muncit din greu.

Pentru cineva care lucreaza in recrutare, Vali stia exact ce ii trebuia. Asa ca a trebuit sa luca o adevarata lupta intre programare, design si ceea ce isi dorea cu adevarat. Ca sa intelegeti cat de serioasa a fost aceasta lupta, imaginati-va ca au descoperit la o testare facuta cu adevarat profesional 10 pagini de bug-uri. Si asta cu o saptamana inainte de lansare.

Programul in sine l-am vazut personal si chiar mi-a placut. Este chiar foarte usor de folosit si extrem de intuitiv. Vali mi-a facut o demonstratie si am descoperit ca mi-ar fi mai mult decat simplu sa-l folosesc, desi nu lucrez in domeniu. Pictogramele sau, mai bine zis, iconitele sunt atat de simple incat orice om care a stat la calculator macar o ora pe zi ar invata programul rapid.

In plus, atunci cand il cumparati veti avea parte de tot ajutorul posibil: training, manual, help la fiecare functionalitate, suport tehnic oricand e nevoie. Pe o piata cu concurenta acerba, asa cum a recunoscut Vali, totul a trebuit sa gandit astfel incat sa fie o noutate, iar in acelasi timp sa fie eficient si profesionist.

Daca a reusit sau nu, numai viitorul il poate spune. Pe mine m-a impresionat ambitia si profesionalismul cu care s-a muncit la acest program. De aceea mi-am dorit sa scriu despre el.

Notre respect, sefa!