Tov. secretar de partid Maria lu Costica a lu Ciobanu

Nu stiu daca voi ati avut vreodata o mamaie mai woow ca Maria lu Costica a lu Ciobanu. eu am avut norocu. m-a luat sub aripa protectoare de la 1 an cand m-a educat in spiritul mananca orice si oricand, la naiba cu regimul de matza sclifosita de la buzeu. stateam la mamaia la buhoci cam o luna pe an. ce distractie pe capul meu!!! super tare!!! faceam baitza intr-o cada de metal (cred) neagra si acolo erau cele mai colorate baloane de sapun ever. eram vestita in tot satul pentru pasiunea de a plimba in cosulet puii de gaina cu deficiente de locomotie.
dar cel mai mult imi placea sa stau la magazin la mamaia la raionul incaltaminte si sa probez din 10 in 10 minute anumiti pantofi portocalii cu toc. nu de alta, dar mi se parea ca intre timp mi-a mai crescut piciorul.
colega de servici a lu mamaia, o doamna pe care nu o cunosc decat ca Chefcumatra - nume dat de mine-, intervenea pe langa mamaia cand vroiam nu stiu ce suc sau pix. eram fascinata de cantaritul zaharului si adoram mirosul din magazin. mi se parea cel mai frumos lucru cu putinta sa ma uit la mamaia cum punea uleiul in sticle pentru oameni. asta era o arta desavarsita si eram extrem de invidioasa.
tot Maria lu Costica a lu Ciobanu mi-a mijlocit intrarea la biblioteca satului. in gimnaziu-liceu eram in tranzitii adolescentine si adoram sa stau inchisa in casa dinainte-dinapoi si sa citesc teancuri de carti. spre exasperarea lu mamaia care venea si batea in geam si-mi striga tare, sa auda tot satul: " Da mai iesi afara, fata hai, ca esti alba ca branza! sa te mai vaza si pi tine soarele!" normal caposenia din mine invingea si eu taceam si citeam mai departe.
tot in acea perioada intrasem in zona mutismului, ceea ce o enerva pe mamaia care are o limbarita...aiiiiiiiiilei... dar nu-mi zicea nimic direct. facea aluzii catre ceilalti verisori: "Auzi, Andreea, ia zi-i mutalancei sa vina pana incoace." la adunat buruieni sau la scos cartofi imi faceam un titlu de glorie in a nu avea nici o reactie la glumele mai mult sau mai putin deocheate ale Mariei.
dar pana la urma sangele lu Maria lu Costica a lu Ciobanu a inceput sa iasa la suprafata. si prin anul 2 de faq deja eram in contre non-stop spre marea noastra bucurie. cand ii dau vreun telefon se stie clar ca vreau cu tovarasa secretar de partid, se stie clar ca ma ademeneste cu anumita mamaliga de 250 de melesteie, o anumita fasolica la ceaun si o anumita tochitura si este si mai clar ca la carul de bolostanci negre pe care le-a adunat din cauza promisiunilor neindeplinite se mai adauga minim inca una. ne intepam reciproc si nici una nu se lasa la replici, ca de..Maria e Maria...si alina e os din osul lu Maria.
azi Maria schimba prefixul cu 7 si se tine mai bine decat multe cucoane cu pretentii de la oras. e mamaia mea si o ador. este cea care ne-a educat pe noi, fetele, in materie de baieti: "Mama, incercati 100, dar ramaneti cu 1." este aceiasi Maria care, pentru a se marita cu tataia, si-a mintit parintii spunand ca este insarcinata si care nu a regretat niciodata aceasta minciuna. ce mai incolo si incoace: este Maria lu Costica a lu Ciobanu...unica.