sfanta lene

trebuie sa recunosc cu mana pe inima ca daca lenea ar durea, ar fi grav de tot. ma numar printre putinele persoane- de fapt sunt unica pana acum - care adora sa fie lenesa. mai ales in wk-uri. ce poate fi mai frumos decat sa dormi mult, sa mai vezi o stire, eventual un film usurel, apoi mai tragi un pui de somn, mai mananci ceva si iar mai dormi un pic. printre picaturi mai citesti ceva sau mai vorbesti la telefon cu unii si cu altii.
de vreo trei luni parca am intrat intr-un soi de hibernare. nu-s capabila de nimic. tot ce pot sa fac este sa stau...care-i faza??? in plus am intrat in superba zodie a scorpionilor. ceea ce inseamna epuizare financiara totala. pot incepe prin a-mi da demisia in aceasta perioada din viata asta si sa incerc sa fiu, de exemplu, xena, printesa razboinica, ca sa le rup urechile nesuferitilor din aceasta zodie, dar am o presimtire ca nu ar merge.
mi-e somn...din nou. ceva e in neregula, pe cuvant. am dormit bomba in noaptea asta si totusi la 8 fara 10 abia am putut deschide ochii. mmmmmmm.....
mi-e lene...o sa ascult niste povesti si sa transform niste tif-uri.
see u

nu contraziceti niciodata o femeie. o va face singura.

dragi fete, eu am sustinut mereu ca in romania nu exista barbati frumosi. exista barbati bine, dar nu frumosi. ieri insa s-a intamplat ceva care m-a facut sa-mi schimb parerea.
am sosit acasa pe la 8 si am dat pe tvr1 sa vad gimnastica. eu ador gimnastica, desi in ultima vreme mi se pare ca a scazut din punctul de vedere al calitatii. la un moment dat, comentatorul a facut o remarca, pe care am adorat-o din prima: "nu contraziceti niciodata o femeie. o va face singura." mi s-a parut geniala ideea in sine, mai ales ca am aplicat-o in cateva momente.
in pauza in care nu lucrau ale noastre, am dat din greseala pe tvr1. era un serial cu un spital de urgenta, dar romanesc. nu va povestesc de cine mi s-au agatat privirile si la cine m-am uitat cu gura cascata uitand de gimnastica. este mai mult decat evident. de ce nu mi-a spus nimeni ca exista o bucata de barbat superb in romania?????? si culmea!!!! care chiar este un actor wooooooooow.... mi se lipisera ochii de ecranul televizorului...si abia am reusit sa mi-i dezlipesc. ce mai incolo si incoace...mi se aburisera ochelarii. involuntar gandul mi s-a dus la acel cantec celebru: i`m too sexy...
dupa ce s-a terminat episodul...vreo ora am fost ca in transa. normal ca auzisem de el, ba il si vazusem prin niste reviste, dar il ignorasem cu gratie. nu mi se paruse deloc a fi cineva care sa-mi atraga atentia. acum, insa, il concureaza serios pe robbie. cred ca o sa dau un google serch...:d

ha! ce bine e sa fiu eu!!!

daaaaaaaaaaa!!!!!!! azi este ziua mea! trebuie sa fie..nu concep sa nu fie. nu admit ca cineva sa mi-o strice. orice atentat la integritatea fericirii mele va fi dur respinsa. asa ca...dragi sefi, colegi, prieteni, tata, mama si zgabeatza istorie cu nasul de glorie sa nu aveti tupeul, indrazneala si curajul sa ma agitati astazi. este o amenintare directa si absoluta. am ajuns la serv in pas de phoenix si aveam agatat in zambet tamp pe fata. daca dispare pana la sfarsitul zilei...bomba de la hiroshima e o nimica toata pe langa furia mea.
si acum sa trecem peste introducerea aceasta absolut directa si sa va spun ca in wk am ajuns, dupa secole de lupta si jertfa, la film. din intamplare, evident. si am vazut "casa de langa lac". film tipic american, romantic, previzibil...si totusi...am iesit usoara ca un fulg. mi-a creat asa o stare de bine, incat stateam cu roxana, ne uitam una la alta si zambeam de parca totul ni se intamplase noua personal. stiti senzatia aceia de purificare, cand te simti curat si nevinovat ca un prunc? o senzatie de seninatate, implinire si bucurie... nu mi s-a mai intamplat de nu mai tin minte.
si acum sa va povestesc ce am facut eu sambata cu una bucata perishoara, viitoare majora. alteta sa regala s-a prezentat la bucuresti, chipurile, ca sa-si ia diploma de la british council. si asta normal...dar, de fapt,...era pusa pe dezmat total: SHOPPING. am dormit vineri seara la rox si ramasese stabilit ca mandra sa poposeasca la mine la garsoniera pe la 10:20. zis zi facut...intrebare: ce facea donshoara la ora 10:20 a doua zi dimineatza??? in nici un caz nu era la garsoniera.
in fine..dupa multe ameteli, ne-am intalnit abia peste o ora. si-a luat diplomele si am inceput sa colindam magazinele: cocorul, unirea si plazza militari. nu va puteti imagina ce inseamna asta. sa stai sa intri in fiecare magazin. sa te uiti. sa stambi din nas si sa pleci mai departe. plazza m-a dezamagit total.
dar...mi-am luat revansa. hehehe...am intrat val-vartej la only, magazinul meu favorit. am fost preluata de o vanzatoare rapid de nici nu m-am prins ce s-a intamplat. asa ca i-am explicat ca bugetul este de 2 milioane, e vb de un cadou si ca donshoara se afla langa mine. moment in care descopar ca perishoara nu era disparuta.
ma invart in jurul propriei axe. nada. nici perishoara, nici rox. clipesc nelamurita si ies din magazin sa caut copchila minora inca. rox e majora, asa ca, dc o fura zmeul, astept cele 24 de ore regulamentare s-o aduca acasa individul, care ar avea, evident, si ochii vineti. dupa 5 minute de scrutare a orizontului, ma intorc nelamurita spre magazin: altetzele lor stateau in pragul acestuia si ma cautau. fusesera in magazin tot timpul. tre sa-mi schimb dioptriile ca nu se mai poate. in fine, iau problema in mainile mele capabile si comand ca un general de armata fuste si pantaloni trei sferturi. intr-un sfert de ora fata avea cadoul impachetat.
nu va povestesc la cat 9 jumate seara am ajuns la buzau. nici cum la 10 si un sfert ieseam din casa sa ne intalnim cu bogdana pe platou unde era concert morandi. am plecat apoi la baza si m-am incalzit cu o ciocolata calda, iar la 12 jumate eram acasaaaaaa...in patut.
obositor wk...
azi e ziua lu george, asa ca am convocat adunarea starilor generale si organizez o conspiratie la nivel de firma. va rog..sunt o maestra...
LA MULTI ANI, GEORGE!!!

faza 1 din show-ul demolarilor

dupa multe chinuri, amanari si amenintari, vineri tata anunta bomba: "vezi ca maine vin." pauza totala in capul meu de copil invatat sa sufle si in iaurt. in aceste cazuri, tragi aer in piept, te gandesti la niste prajituri cu ciocolata si iti propui sa suni seara pentru o confirmare solida.
plecarea de la serviciu s-a facut sub auspicii mai mult decat favorabile. proba: am ajuns ciuciulete acasa...dupa ce am facut un ceai dragutz, m-am asezat comod pe canapea, cu televizorul deschis si compu dat la maxim, sun de confirmare. tata era in pat, cam in toane proaste din pricina fratelui meu. "nu stiu. vedem maine dimineatza." ziceti si voi? cum sa nu te apuce unele si altele??? trec la aparat cu mamizu, care evident nu prea stia care e faza. tata style...dar am facut-o sa promita ca daca vin, vor suna.
dimineatza pe la 10 jumate suna telefonul cum ca au plecat. la ora 1...incepusera ca cada primele placi de faianta din bucutarie. la ora 5, cu 10 saci cu faianta pe hol in fata liftului, cu praf de-l taiai cu cutitu in casa...ai mei au iesit victoriosi, busola lor aratant directia buzau cu oprire la un anumit popas...iar eu am ramas in mijlocul dezastrului...
m-am asezat usor pe canapea, dar un nor de praf s-a ridicat instant. mi-am pus mainile in cap, dar... am aterizat in fata oglinzii si am tras niste praf alb in piep. am privit urat la ceea ce vedeam: un par capos si nesuferit, acoperit de zapada si privind sfidator. dupa acest prim catalizator de nervi, am constat ca vad cam in ceatza...si nu intelegeam. ok...plutea praful prin casa, dar sa ma uit pe geam si vad la fel, era deja prea mult. dupa ce m-am invartit nelamurita vreo 10 minute, incercand diferite modalitati de a privi, m-a pocnit: ochelarii meu erau acoperit de un strat subtire de praf. cum sa vezi bine????
am inceput apoi sa execut protocolul pentru cazuri de calamitate: spalat vase, sters, maturat, spalat pe jos..etc etc etc mi-a luat 2 zile. duminica la 6 m-am declarat victorioasa. deja nu mai puteam.
asa ca am sunat-o pe precios one sa ne vedem ca sa ii dau semintele de buruieni aduse cu dedicatie din franta. cum venea de la o prietena, cu matizul ei drag, a zis ca-mi face o vizita. in 5 minute eram dushata si imbracata. apoi am gandit ca e cazul sa ma duc sa iau si eu un suc. zis si facut. am dat sa ies pe usa. telefonuuuuuuul!!!!!!! da-i si cauta...pe masa, nu...langa tv...nope, ..pe pat, nici atat...in baie....nu nu nu...comp, imprimanta...oare bucatarie???? mnu...si imi pica ochii pe ce aveam in mana..cum poti atat de dus, dumnezeule?????????precios one a stat vreun ceas si am vorbit de tot, toate, toti...etc. s-a descurcat la parcare si iesire din curtea mea. putin face bine. prostii ca intotdeauna. asa ca ramane in topul preferintelor. oricum, mi-a facut bine sa o revad pe incredible one. tare mi-era dor de ea...
asa ca wk asta a fost unul plin de avant muncitoresc. sper sa nu se repete.

cat de desteapta pot sa fiu uneori

toti cei care citesc acest blog ma cunosc personal, asa ca subiectul acestui post le este cunoscut. da, sunt o tipa foarte desteapta. uneori ma uimesc pe mine insami. dar simt ca se cere o exemplificare cat mai buna. nu de alta, dar au inceput sa-mi iasa vorbe. asa ca pregatiti-va...
saptamana aceasta am luat o decizie drastica. am hotarat sa-mi imblanzesc cu orice chip parul propriu si personal. stiti despre ce vorbesc: imblanzirea antenei parabolice din capul meu, a chestiei aleia capoase si nesuferite care seamana cu stapana. asa ca...dupa multa gandire, adica am vorbit cu mama la telefon 10 minute, am decis sa navalesc in magazin sa-mi iau o masca sau un balsam.
plina energie am inceput sa studiez toate tipurile de balsam s toate mastile din magazin. am dat la o parte cu dispret suveran tot ce se referea la parul uscat, subtire, cu carlionti si normal. asa ca am ramas sa aleg intre parul vopsit si parul gras. ma tenta foarte tare balsamul de la l`oreal care iti face parul sa luceasca precum oglinda...tare tentant. dar era pentru toate tipurile de par si al meu are un orgoliu deosebit in aceasta privinta.
apoi m-a lovit amintirea: mie nu-mi prieste decat pantene. asa ca m-am orientat rapid spre raftul pantene. aveam in mana doua balsamuri: unu negru - par gras- si unu rosu - par vopsit. ma gandeam chiar sa dau cu banul, dar am descoperit sa nu am nici o moneda. venisem numai cu hartia de 10 ron.
pana la urma, dupa ce am citit de 3-4 ori instructiunile de la fiecare, am decis ca dc tot am sampon pt par gras, e musai sa am si balsam din aceeasi categorie.
zis si facut. am ajuns acasa. folosesc balsamul, il dau jos din par si incerc sa pieptan claia. apoi intepenesc cu respiratia taiata. de data aceasta nu mai aveam o antena parabolica in cap. nu nu nu....devenisem punk-ista. orice incercare de modelare relativa a parului nu facea decat sa il aseze pe o verticala perfecta.
alexandra a ramas masca si a incercat sa diminueze catastrofa.
"Alina, balsamul pentru ce par este?"
" Pentru par gras ( ton plin de nervi)"
" Cumva este pentru volum?"
"Este pentru par gras... - in gand: cum sa fie pentru volum? -"
"Tu te-ai uitat ce scrie pe el?"
Am navalit in baie. EXTRA VOLUM
Va jur ca nu am vazut asta...scria par gras....

declar zi nula si neavenita

nu stiu daca ati constatat vreodata ca nu aveti nimic in cap. exact: nimic in cap. adica nu puteti gandi, nu exista nici macar o gramada de paie careia sa-i dati foc...nimic nimic. in plus..o durere cumplita de cap se insinueaza, apoi ocupa teritorii intinse, apasa pe acceleratie provocand o stare de nervi si proasta dispozitie. am incercat s-o iau cu binisorul si sa-i spun povesti, in speranta ca va adormi. dar ti-ai gasit. in acest moment tamplele mele tipa si cer schimbari radicale. asa ca mi-am zis sa urmez sfatul tatalui meu, un geniu nerecunoscut de catre contemporani, si care imi spune de fiecare data: "du-te in piata si schimba-l". capul, normal.
asa ca in lipsa de multe chestii, mai ales de minte...azi este declarata zi nula si neavenita.