eternul chin feminin

ieri a fost luni si, dupa un wk atat de destrabalant, am hotarat ca e cazul sa vin imbracata extrem de decent. fiind luata hotararea de cu seara, dimineatza am decis ca nu e cazul sa ma agit si am agatat niste blugi si o bluzitza dragutza foc. dupa indelungi negocieri, argumente pro si contra, mi s-a parut mai mult decat normal si obligatoriu - nu de alta, dar sa fiu asortata - sa ma cocotz pe una bucata pereche de pantofiori, noi nouti. frumusei rau de tot. cu toculet, botic rotunjor ca al unei codane gata sa fie sarutata. ce mai incolo si incoace...frumosi foarte.
am tzopait cu greu pe trotoarele sectorului 2 si 6, eram gata sa-mi rup gatul pe pavajul metroului, dar am ajuns intreaga, victorioasa si fara multe stricaciuni la serviciu. am plecat vesela sa incarc cartusele de la fax, dar...s-a produs inevitabilul. adoratii, iubitii, magnificii mei pantofi au inceput sa-si manifeste personalitatea. la intoarcere nu ma mai puteam misca de durere.
dar fetele mele au jurat ca vor face totul ca sa ma sustina psihic cu conditia sa merg la masa cu ele. argumentul forte: venea cristinutza cu noi. va dati seama ca nu se putea rata ocazia, asa ca mai schiop-schiop, mai "stati asa, fetele! am ajuns cu bine la city. m-am relaxat 50 de minute, dar chinul a fost reluat la intoarcere. cris statea langa mine si ma incuraja moral (10q 10q), cand trecem pe langa leonardo...sii...cris face remarca banala cum ca abia asteapta sa treaca pe la leonard0 ca sa-si mai ia o pereche de pantofiori.
fisa a picat cu zgomot. am intrat val-vartej (0, 5 m/sec) si direct la raionul adidasi. dupa jumatate de ora de bombaneli, am reusit sa gasesc niste adidasi negri cu dungi portocalii, singurii marimea 35. victorieeee!!!!
nu mai spun ca voi merge precum cutzu schiop macar o saptmana. dar ce-mi pasa? am pantofi si am adidasi. cine mai e ca mine??

P.S. Propun eradicarea lui Ludovic al XIV-lea din cartile de istorie. el a introdus in genele femeii tocul. el si inaltimea lui de 1,60.