o mutare cu schepsis

ieri a fost o zi plina de evenimente care mai de care mai wooow. am fost la agatat aspiratoare in unirii si am venit fara scopul vizitei. apoi au venit ai mei parinti si m-au dat peste cap. intru in curatenie. nu ca ar fi un lucru nasol. doamne fereste. dar pica relativement in cea mai proasta perioada cu putinta.
tre sa-mi caut gazda pentru o saptamana. si de unde sa iau eu gazda? in plus...exista si unele lucruri pe care trebuie sa le fac fara sa stie unii si altii. si mai apoi... nu am nici un chef sa deranjez cu prezenta mea. asa ca ziua de ieri a fost irosita cu folos in planuri strategice, argumentatii si altele asemanatoare pentru a-mi convinge parintii sa fac naveta buzau-bucuresti. sincer, nu stiu daca voi fi capabila sa fac fata fizic si psihic...dar la urma urmei e vorba de vreo saptamana. se putea si mai rau. asta e o incercare de incurajare care nu prea ma convinge la ora asta.
aseara cand a sosit si alexandra, am inceput sa aberam pe aceasta tema si pe altele asemanatoare. unele lucruri s-au spus serios, altele erau de-a dreptu pur si simplu...cum piccolina e cam bolnavioara, pe ea o inteleg. dar eu ce-am avut? sa fi fost chiar atat de plictisita?
este drept in ultima vreme am cam vegetat. am dormit in wk-uri mai mult decat mi-am putut imagina. nu am putut sa ma misc nici macar la o plimbare prin parc. ceva e in neregula? hm...trebuie analizata problema.
oricum...la orizont se ridica o mare problema. desi recunosc cu mana pe inima ca alexandra a venit cu o idee demna de luat in seama: o cura la spitalul 9...casa casa, masa masa...in bucuresti...la cum am aberat aseara or sa ne astepte cu covorul rosu si flori la poarta. asta zice ea. eu am dubii ca ne vor primi si acolo...am rezerve serioase in aceasta privinta. acolo vin oameni cu probleme usor de diagnosticat si de vindecat comparezon cu altetzele noastre.
well...ce vreti? se mai intampla...doar nu credeati sa sunt normala? ma simt insultata...