Postări
sunt asa de fericita azi.. am avut asa un wk, de nu-mi vine a crede. sunt euforica, zambesc prosteste si imi vine sa valsez prin spatiul asta imens de la serviciu.
nu ca as fi facut ceva interesant. nope nope.. am fost la film si am vazut eragon cu o prietena. am cascat amandoua gura la frumusetea de pusti care juca in film. mama doamne, cand va fi barbat, asta va rupe niste inimioare precis. si daca il mai vedeai si in armura aia superba, cum n-am vazut in nici un film ever... auriu cu un albastru inchis..o, doamne.. vreau si euuuuuuuuuuu... nu m-a incantat foarte tare sabia. avea o bolostanca mare albastra la maner. nu avea eleganta si gratia unei katana. era forta bruta, fara supletea si simplitatea perfecta a katanei.
in schimb... se exista acolo un cal magnific. negru tuci, fara pata... pur si simplu negrul catifelat al cafelei. magnific. recunosc ca nu intrecea calul pe care l-a calarit sergiu nicolaescu in filmul mircea. acel cal reprezinta pentru mine perfectiunea in acest domeniu. un negru cu reflexe albastrui, picioare subtiri, elegante si delicate. un cap dotat cu niste ochi mai mult decat inteligenti... lasati-ma sa visez cu ochii deschisi.
seara am vazut bandidas... haios foc!! iar salma hayek si penelope cruz arata asa intr-un fel, ca-ti lasa gura apa numai uitandu-te. frumoase fooooooooc....
duminica... am dat un party in pijama. au participat matzu, o grasa de cotnari si niste carti siropoase arestate din biblioteca unei prietene pe post de lectura usoara. m-am betivanit... in ultimul hal... am baut 3 sferturi de pahar de vin. la un moment dat dansam cu precios prin casa. precios la ea acasa, evident, eu la mine si faceam schimb de melodii... saracu matz era dezorientat total... eu eram asa de happy...
la 11 jumate m-am retras si am adormit bomba. am reusit sa ma ridic din pat la 8:10. aiiiiiiii... nu a fost frumos din partea mea, dar era asa de bine....
abia astept urmatorul wk....
Renovare originala - Acuarela Bufet
Acum 9 ani
Un comentariu:
Io fost la concert Esteban Banica Jr, ca sa-mi amintesc de vremurile cand nu dormeam noaptea si ascultam albumul sus-pusului cu copil in brate incercand sa-l fac sa adoarma. Pe copil nu pe sus-pus. Luat si copil, acum mare, sa vaz daca-si mai aminteste ceva. Este o experienta placuta... omul canta cat il tin plamanii (si-l tin), danseaza cat il tin muschii (si-l tin) si cand si cand e si amuzant. Iar soata lui da la randu-i un minirecital, dansand in felul ei caracteristic, asemeni animalului cela cu coarne. Iti recomand, nu de alta dar ma ingrijoreaza sfertul ala de pahar de Grasa.
Trimiteți un comentariu