nu e cinstit deloc

in ultima vreme sunt de-a dreptul bombardata cu vise care mai de care mai aiurea.sa va explicitez.
dupa cum stiu multi pe 23 august, persoana mea micutza si dragutza va decola - la propriu - spre iubirea vietii ei Parisul. sunt atat de incantata si de happy, incat am inceput sa visez Parisul. la propriu, din nou. intr-un vis eram deja in metroul parizian, cu bagaje, chestii, cu bogdana, nao si roxana si cu harta metroului in brate. si ne urcam intr-un tren ca sa ajungem la gazda.
in alt vis eram la aeroport, cu troler-ul dupa mine si intreaga familie. adica mama, tata, gogu, bogdana cu nao, matusa mea mirela si unchiul meu bebe. eu rascoleam de zor hartiile sa-mi gasesc biletele de avion. le gaseam, le punem de-o parte si apoi incepeam sa le caut again. dupa ce in fine ne cocotam in avion - toata familia - ne trezim stand ca in RATB. adica in picioare. in timp ce eu eram in continuare preocupata de bilete - nu stiu de ce ca doar urcasem in avion -, mirela era asezata confortabil pe un scaun. si vorbeam cu ea cum ca: uite, te-am dus sa vezi Parisul.
decolam. afara era intuneric .. noapte. si totul era de un albastru incredibil. avionul zbura paralel cu soseaua - ??? - la o inaltime extrem extrem de mica. soseaua in sine era o nesfarsita curba. veneau masini ca la formula 1, aparand brusc si punand frana cu scartaituri de roti. extrem de interesant. apoi a inceput sa ploua. in avion evident. dupa aia a sunat ceasul. la naiba, n-am ajuns la Paris. inca.
acum.. stiu ca e emotia plecarii, prima data cu avionul etc etc. dar nu pot sa visez si eu chestii mai interesante. stiti voi. un restaurant luxos, eu perfecta si invartind pe degete una bucata patratel cu ochi verzi. pffff... :D:D:D
pana atunci... astept cu nerabdare sa vina odata 23 august. zi plina de avant muncitoresc. si decolari spre orasul meu favorit.