faza 1 din show-ul demolarilor

dupa multe chinuri, amanari si amenintari, vineri tata anunta bomba: "vezi ca maine vin." pauza totala in capul meu de copil invatat sa sufle si in iaurt. in aceste cazuri, tragi aer in piept, te gandesti la niste prajituri cu ciocolata si iti propui sa suni seara pentru o confirmare solida.
plecarea de la serviciu s-a facut sub auspicii mai mult decat favorabile. proba: am ajuns ciuciulete acasa...dupa ce am facut un ceai dragutz, m-am asezat comod pe canapea, cu televizorul deschis si compu dat la maxim, sun de confirmare. tata era in pat, cam in toane proaste din pricina fratelui meu. "nu stiu. vedem maine dimineatza." ziceti si voi? cum sa nu te apuce unele si altele??? trec la aparat cu mamizu, care evident nu prea stia care e faza. tata style...dar am facut-o sa promita ca daca vin, vor suna.
dimineatza pe la 10 jumate suna telefonul cum ca au plecat. la ora 1...incepusera ca cada primele placi de faianta din bucutarie. la ora 5, cu 10 saci cu faianta pe hol in fata liftului, cu praf de-l taiai cu cutitu in casa...ai mei au iesit victoriosi, busola lor aratant directia buzau cu oprire la un anumit popas...iar eu am ramas in mijlocul dezastrului...
m-am asezat usor pe canapea, dar un nor de praf s-a ridicat instant. mi-am pus mainile in cap, dar... am aterizat in fata oglinzii si am tras niste praf alb in piep. am privit urat la ceea ce vedeam: un par capos si nesuferit, acoperit de zapada si privind sfidator. dupa acest prim catalizator de nervi, am constat ca vad cam in ceatza...si nu intelegeam. ok...plutea praful prin casa, dar sa ma uit pe geam si vad la fel, era deja prea mult. dupa ce m-am invartit nelamurita vreo 10 minute, incercand diferite modalitati de a privi, m-a pocnit: ochelarii meu erau acoperit de un strat subtire de praf. cum sa vezi bine????
am inceput apoi sa execut protocolul pentru cazuri de calamitate: spalat vase, sters, maturat, spalat pe jos..etc etc etc mi-a luat 2 zile. duminica la 6 m-am declarat victorioasa. deja nu mai puteam.
asa ca am sunat-o pe precios one sa ne vedem ca sa ii dau semintele de buruieni aduse cu dedicatie din franta. cum venea de la o prietena, cu matizul ei drag, a zis ca-mi face o vizita. in 5 minute eram dushata si imbracata. apoi am gandit ca e cazul sa ma duc sa iau si eu un suc. zis si facut. am dat sa ies pe usa. telefonuuuuuuul!!!!!!! da-i si cauta...pe masa, nu...langa tv...nope, ..pe pat, nici atat...in baie....nu nu nu...comp, imprimanta...oare bucatarie???? mnu...si imi pica ochii pe ce aveam in mana..cum poti atat de dus, dumnezeule?????????precios one a stat vreun ceas si am vorbit de tot, toate, toti...etc. s-a descurcat la parcare si iesire din curtea mea. putin face bine. prostii ca intotdeauna. asa ca ramane in topul preferintelor. oricum, mi-a facut bine sa o revad pe incredible one. tare mi-era dor de ea...
asa ca wk asta a fost unul plin de avant muncitoresc. sper sa nu se repete.