carmen sau cum m-am distrat aseara

pe la ora 7 seara, adica seara... ati citit bine... am plecat de la serv in cautarea unor ganduri usurele si usuratice, daca aveam ocazia. m-am tarat pana la mine sa platesc cablu si netu si, apoi, am cumparat niste strugurei carora le pusesem un din gand din cel mai rau si crud si crunt. cand ajung la poarta casei, suna telefonul.

rox: ce faci, doamna? pe unde esti?
io: iete in spatele blocului, ma preg de urcat.
rox: misca funduletu cela la univ pana la 8 jumate ca am un loc liber la Carmen.
pauza de procesare.
io: aaaaaaaa... ok.
rox: la TNB in fatza pana in 8 jumate.

era ora 8 fara doi minutzi. am luat de o aripa 66-le si am aterizat la si un sfert la TNB. majoritatea la tzol festiv. eu cu plasutza de struguri, in adidasi ssi blugi.. de.. luata de pe strada. imi ia roxu strugurii si ii indeasa in traista ei imensa si hai hai.. ne-am invartit oleaca pana ne-am gasit locurile, da eram calare pe situatie la inceput de spectacol.
si incepe. schimbarea garzii. pe scena evident. casc gura in plina admiratie. unul din soldati arata intr-un mare fel. da mare rau de tot. roxu sopteste: asta e tipu ala superb care e tenor. nu stiam eu de cine era vorba, ca-s cam inculta, da trebuie sa recunosc ca arata magnific. adooooooooooor uniformele. barbatii au tendinta de a arata miam miam.
dupa un inceput teatral, incepe opera. ciulesc urechile nelamurita, apoi ma prind: se canta in franceza. nu pricep nimic. roxu avea pretentiuni de traducere si eu ma chinuiam sa prind franturi de propozitie. dupa o vreme urechea a inceput sa functioneze relativ normal si sa prind doua- trei cuvinte dintr-o fraza. cand a aparut carmen.. nu mi-a venit a crede.
rolul e jucat de o tipa super. o idee plinutza ... dar... cretofolina si cu niste ochi dracosi. o atitudine magnifica in rolul de seducatoare. o diavolita incarnata intr-o cantareata de opera. nu o frumusete, dar atitudinea de femeie cu ochi de diavol o facea uluitoare. suuuuuuuupeeeerba.
cat despre acel barbaaaaaat... mama mamaaaaaaaa... wooow.. sa-l fi vazut in camasa alba. unde e mutunachele ala care saliveaza???? frumos foarte. eu aveam in cap faptul ca orice cantaret de opera e ceva de genul pavaroti. va dati seama ca am stat cu ochii lipiti de el si de carmen.
finalul a fost socant. momentul in care ea sta ingenunchiata si el o mangaie usor pe fata, scoate incet un cutit si o ucide cu o miscare rapida. un tipat scurt si se lasa intunericul. minim jumatate de minut in sala a fost o tacere cumplita, apasatoare. nu stiam cum sa reactionam. violenta gestului, tipatul femeii... ramasesem socata si nu puteam reactiona. stiam ca s-a terminat, dar nu puteam reactiona. apoi au izbucnit aplauzele.