sfanta lene

trebuie sa recunosc cu mana pe inima ca daca lenea ar durea, ar fi grav de tot. ma numar printre putinele persoane- de fapt sunt unica pana acum - care adora sa fie lenesa. mai ales in wk-uri. ce poate fi mai frumos decat sa dormi mult, sa mai vezi o stire, eventual un film usurel, apoi mai tragi un pui de somn, mai mananci ceva si iar mai dormi un pic. printre picaturi mai citesti ceva sau mai vorbesti la telefon cu unii si cu altii.
de vreo trei luni parca am intrat intr-un soi de hibernare. nu-s capabila de nimic. tot ce pot sa fac este sa stau...care-i faza??? in plus am intrat in superba zodie a scorpionilor. ceea ce inseamna epuizare financiara totala. pot incepe prin a-mi da demisia in aceasta perioada din viata asta si sa incerc sa fiu, de exemplu, xena, printesa razboinica, ca sa le rup urechile nesuferitilor din aceasta zodie, dar am o presimtire ca nu ar merge.
mi-e somn...din nou. ceva e in neregula, pe cuvant. am dormit bomba in noaptea asta si totusi la 8 fara 10 abia am putut deschide ochii. mmmmmmm.....
mi-e lene...o sa ascult niste povesti si sa transform niste tif-uri.
see u

nu contraziceti niciodata o femeie. o va face singura.

dragi fete, eu am sustinut mereu ca in romania nu exista barbati frumosi. exista barbati bine, dar nu frumosi. ieri insa s-a intamplat ceva care m-a facut sa-mi schimb parerea.
am sosit acasa pe la 8 si am dat pe tvr1 sa vad gimnastica. eu ador gimnastica, desi in ultima vreme mi se pare ca a scazut din punctul de vedere al calitatii. la un moment dat, comentatorul a facut o remarca, pe care am adorat-o din prima: "nu contraziceti niciodata o femeie. o va face singura." mi s-a parut geniala ideea in sine, mai ales ca am aplicat-o in cateva momente.
in pauza in care nu lucrau ale noastre, am dat din greseala pe tvr1. era un serial cu un spital de urgenta, dar romanesc. nu va povestesc de cine mi s-au agatat privirile si la cine m-am uitat cu gura cascata uitand de gimnastica. este mai mult decat evident. de ce nu mi-a spus nimeni ca exista o bucata de barbat superb in romania?????? si culmea!!!! care chiar este un actor wooooooooow.... mi se lipisera ochii de ecranul televizorului...si abia am reusit sa mi-i dezlipesc. ce mai incolo si incoace...mi se aburisera ochelarii. involuntar gandul mi s-a dus la acel cantec celebru: i`m too sexy...
dupa ce s-a terminat episodul...vreo ora am fost ca in transa. normal ca auzisem de el, ba il si vazusem prin niste reviste, dar il ignorasem cu gratie. nu mi se paruse deloc a fi cineva care sa-mi atraga atentia. acum, insa, il concureaza serios pe robbie. cred ca o sa dau un google serch...:d

ha! ce bine e sa fiu eu!!!

daaaaaaaaaaa!!!!!!! azi este ziua mea! trebuie sa fie..nu concep sa nu fie. nu admit ca cineva sa mi-o strice. orice atentat la integritatea fericirii mele va fi dur respinsa. asa ca...dragi sefi, colegi, prieteni, tata, mama si zgabeatza istorie cu nasul de glorie sa nu aveti tupeul, indrazneala si curajul sa ma agitati astazi. este o amenintare directa si absoluta. am ajuns la serv in pas de phoenix si aveam agatat in zambet tamp pe fata. daca dispare pana la sfarsitul zilei...bomba de la hiroshima e o nimica toata pe langa furia mea.
si acum sa trecem peste introducerea aceasta absolut directa si sa va spun ca in wk am ajuns, dupa secole de lupta si jertfa, la film. din intamplare, evident. si am vazut "casa de langa lac". film tipic american, romantic, previzibil...si totusi...am iesit usoara ca un fulg. mi-a creat asa o stare de bine, incat stateam cu roxana, ne uitam una la alta si zambeam de parca totul ni se intamplase noua personal. stiti senzatia aceia de purificare, cand te simti curat si nevinovat ca un prunc? o senzatie de seninatate, implinire si bucurie... nu mi s-a mai intamplat de nu mai tin minte.
si acum sa va povestesc ce am facut eu sambata cu una bucata perishoara, viitoare majora. alteta sa regala s-a prezentat la bucuresti, chipurile, ca sa-si ia diploma de la british council. si asta normal...dar, de fapt,...era pusa pe dezmat total: SHOPPING. am dormit vineri seara la rox si ramasese stabilit ca mandra sa poposeasca la mine la garsoniera pe la 10:20. zis zi facut...intrebare: ce facea donshoara la ora 10:20 a doua zi dimineatza??? in nici un caz nu era la garsoniera.
in fine..dupa multe ameteli, ne-am intalnit abia peste o ora. si-a luat diplomele si am inceput sa colindam magazinele: cocorul, unirea si plazza militari. nu va puteti imagina ce inseamna asta. sa stai sa intri in fiecare magazin. sa te uiti. sa stambi din nas si sa pleci mai departe. plazza m-a dezamagit total.
dar...mi-am luat revansa. hehehe...am intrat val-vartej la only, magazinul meu favorit. am fost preluata de o vanzatoare rapid de nici nu m-am prins ce s-a intamplat. asa ca i-am explicat ca bugetul este de 2 milioane, e vb de un cadou si ca donshoara se afla langa mine. moment in care descopar ca perishoara nu era disparuta.
ma invart in jurul propriei axe. nada. nici perishoara, nici rox. clipesc nelamurita si ies din magazin sa caut copchila minora inca. rox e majora, asa ca, dc o fura zmeul, astept cele 24 de ore regulamentare s-o aduca acasa individul, care ar avea, evident, si ochii vineti. dupa 5 minute de scrutare a orizontului, ma intorc nelamurita spre magazin: altetzele lor stateau in pragul acestuia si ma cautau. fusesera in magazin tot timpul. tre sa-mi schimb dioptriile ca nu se mai poate. in fine, iau problema in mainile mele capabile si comand ca un general de armata fuste si pantaloni trei sferturi. intr-un sfert de ora fata avea cadoul impachetat.
nu va povestesc la cat 9 jumate seara am ajuns la buzau. nici cum la 10 si un sfert ieseam din casa sa ne intalnim cu bogdana pe platou unde era concert morandi. am plecat apoi la baza si m-am incalzit cu o ciocolata calda, iar la 12 jumate eram acasaaaaaa...in patut.
obositor wk...
azi e ziua lu george, asa ca am convocat adunarea starilor generale si organizez o conspiratie la nivel de firma. va rog..sunt o maestra...
LA MULTI ANI, GEORGE!!!

faza 1 din show-ul demolarilor

dupa multe chinuri, amanari si amenintari, vineri tata anunta bomba: "vezi ca maine vin." pauza totala in capul meu de copil invatat sa sufle si in iaurt. in aceste cazuri, tragi aer in piept, te gandesti la niste prajituri cu ciocolata si iti propui sa suni seara pentru o confirmare solida.
plecarea de la serviciu s-a facut sub auspicii mai mult decat favorabile. proba: am ajuns ciuciulete acasa...dupa ce am facut un ceai dragutz, m-am asezat comod pe canapea, cu televizorul deschis si compu dat la maxim, sun de confirmare. tata era in pat, cam in toane proaste din pricina fratelui meu. "nu stiu. vedem maine dimineatza." ziceti si voi? cum sa nu te apuce unele si altele??? trec la aparat cu mamizu, care evident nu prea stia care e faza. tata style...dar am facut-o sa promita ca daca vin, vor suna.
dimineatza pe la 10 jumate suna telefonul cum ca au plecat. la ora 1...incepusera ca cada primele placi de faianta din bucutarie. la ora 5, cu 10 saci cu faianta pe hol in fata liftului, cu praf de-l taiai cu cutitu in casa...ai mei au iesit victoriosi, busola lor aratant directia buzau cu oprire la un anumit popas...iar eu am ramas in mijlocul dezastrului...
m-am asezat usor pe canapea, dar un nor de praf s-a ridicat instant. mi-am pus mainile in cap, dar... am aterizat in fata oglinzii si am tras niste praf alb in piep. am privit urat la ceea ce vedeam: un par capos si nesuferit, acoperit de zapada si privind sfidator. dupa acest prim catalizator de nervi, am constat ca vad cam in ceatza...si nu intelegeam. ok...plutea praful prin casa, dar sa ma uit pe geam si vad la fel, era deja prea mult. dupa ce m-am invartit nelamurita vreo 10 minute, incercand diferite modalitati de a privi, m-a pocnit: ochelarii meu erau acoperit de un strat subtire de praf. cum sa vezi bine????
am inceput apoi sa execut protocolul pentru cazuri de calamitate: spalat vase, sters, maturat, spalat pe jos..etc etc etc mi-a luat 2 zile. duminica la 6 m-am declarat victorioasa. deja nu mai puteam.
asa ca am sunat-o pe precios one sa ne vedem ca sa ii dau semintele de buruieni aduse cu dedicatie din franta. cum venea de la o prietena, cu matizul ei drag, a zis ca-mi face o vizita. in 5 minute eram dushata si imbracata. apoi am gandit ca e cazul sa ma duc sa iau si eu un suc. zis si facut. am dat sa ies pe usa. telefonuuuuuuul!!!!!!! da-i si cauta...pe masa, nu...langa tv...nope, ..pe pat, nici atat...in baie....nu nu nu...comp, imprimanta...oare bucatarie???? mnu...si imi pica ochii pe ce aveam in mana..cum poti atat de dus, dumnezeule?????????precios one a stat vreun ceas si am vorbit de tot, toate, toti...etc. s-a descurcat la parcare si iesire din curtea mea. putin face bine. prostii ca intotdeauna. asa ca ramane in topul preferintelor. oricum, mi-a facut bine sa o revad pe incredible one. tare mi-era dor de ea...
asa ca wk asta a fost unul plin de avant muncitoresc. sper sa nu se repete.

cat de desteapta pot sa fiu uneori

toti cei care citesc acest blog ma cunosc personal, asa ca subiectul acestui post le este cunoscut. da, sunt o tipa foarte desteapta. uneori ma uimesc pe mine insami. dar simt ca se cere o exemplificare cat mai buna. nu de alta, dar au inceput sa-mi iasa vorbe. asa ca pregatiti-va...
saptamana aceasta am luat o decizie drastica. am hotarat sa-mi imblanzesc cu orice chip parul propriu si personal. stiti despre ce vorbesc: imblanzirea antenei parabolice din capul meu, a chestiei aleia capoase si nesuferite care seamana cu stapana. asa ca...dupa multa gandire, adica am vorbit cu mama la telefon 10 minute, am decis sa navalesc in magazin sa-mi iau o masca sau un balsam.
plina energie am inceput sa studiez toate tipurile de balsam s toate mastile din magazin. am dat la o parte cu dispret suveran tot ce se referea la parul uscat, subtire, cu carlionti si normal. asa ca am ramas sa aleg intre parul vopsit si parul gras. ma tenta foarte tare balsamul de la l`oreal care iti face parul sa luceasca precum oglinda...tare tentant. dar era pentru toate tipurile de par si al meu are un orgoliu deosebit in aceasta privinta.
apoi m-a lovit amintirea: mie nu-mi prieste decat pantene. asa ca m-am orientat rapid spre raftul pantene. aveam in mana doua balsamuri: unu negru - par gras- si unu rosu - par vopsit. ma gandeam chiar sa dau cu banul, dar am descoperit sa nu am nici o moneda. venisem numai cu hartia de 10 ron.
pana la urma, dupa ce am citit de 3-4 ori instructiunile de la fiecare, am decis ca dc tot am sampon pt par gras, e musai sa am si balsam din aceeasi categorie.
zis si facut. am ajuns acasa. folosesc balsamul, il dau jos din par si incerc sa pieptan claia. apoi intepenesc cu respiratia taiata. de data aceasta nu mai aveam o antena parabolica in cap. nu nu nu....devenisem punk-ista. orice incercare de modelare relativa a parului nu facea decat sa il aseze pe o verticala perfecta.
alexandra a ramas masca si a incercat sa diminueze catastrofa.
"Alina, balsamul pentru ce par este?"
" Pentru par gras ( ton plin de nervi)"
" Cumva este pentru volum?"
"Este pentru par gras... - in gand: cum sa fie pentru volum? -"
"Tu te-ai uitat ce scrie pe el?"
Am navalit in baie. EXTRA VOLUM
Va jur ca nu am vazut asta...scria par gras....

declar zi nula si neavenita

nu stiu daca ati constatat vreodata ca nu aveti nimic in cap. exact: nimic in cap. adica nu puteti gandi, nu exista nici macar o gramada de paie careia sa-i dati foc...nimic nimic. in plus..o durere cumplita de cap se insinueaza, apoi ocupa teritorii intinse, apasa pe acceleratie provocand o stare de nervi si proasta dispozitie. am incercat s-o iau cu binisorul si sa-i spun povesti, in speranta ca va adormi. dar ti-ai gasit. in acest moment tamplele mele tipa si cer schimbari radicale. asa ca mi-am zis sa urmez sfatul tatalui meu, un geniu nerecunoscut de catre contemporani, si care imi spune de fiecare data: "du-te in piata si schimba-l". capul, normal.
asa ca in lipsa de multe chestii, mai ales de minte...azi este declarata zi nula si neavenita.

azi gandesc profund, dar nu foarte

uneori stau stramb si judec drept. stiti de cand imi doresc sa incep asa un post? imi da un aer mai intelectual, cum ca chiar as gandi uneori. dar pana acum nu stiam cum sa continui, asa ca, decat sa ma fac de ras, preferam sa aberez pe teme necunoscute. dar azi chiar am despre ce sa vorbesc.
dragi doamne si domnisoare, v-ati intrebat vreodata de ce exista tensiuni intre noi si barbati?
sa stiti ca pe mine ma fascineaza aceasta aparenta neintelegere intre barbati si femei. de ce barbatii pot si noi nu. de ce..de ce...
ceea ce ma fascineaza cel mare tare este insa modul lor de a gandi. sau mai bine zis..modul in care sunt invatati sa gandeasca. inca de mici sunt educati sa fie "barbati". "nu mai plange. esti barbat. barbatii nu plang." va suna cunoscut? stiti cine spune asta cel mai des? mama...care este o femeie. so..bazele viitorului barbat il punem noi. de noi depinde enorm cum va fi acest viitor barbat.
adica de ce sa nu invete sa mai si planga fara sa-i fie rusine? el nu om? nu are voie sa arate ca are momente de slabiciune? cand ii va rupe inima vreo mandra, trebuie sa se ascunda si sa dovedeasca ca e barbat, ca nu sufera. sincer...cred ca e o prostie. noi, fetele, putem plange pe umarul unui prieten, femeie sau barbat. ei de ce sa nu poata? sau poate o fac si noi nu stim.
mie mi-a placut dintotdeauna sa stau de vorba cu barbatii. sa stau si sa-i ascult. si stiti ceva? oricat de barbati de dau...tot noi avem putere mai multa asupra lor. ii putem distruge sau dimpotriva. femeia are cea mai mare influenta in viata unui barbat. ca mama, ca iubita sau ca prietena ( sa stiti ca se poate sa fii doar prietena cu un barbat) influenta noastra asupra barbatilor este imensa. faptul ca nu o recunosc e partea a doua. trebuie sa-si protejeze si ei orgoliul.
atunci de ce exista aceasta prapastie intre noi? pentru ca o cultivam cu mandrie. nici una din parti nu vrea sa cedeze din aparenta putere pe care o detine. femeile - puterea de a fi o eminenta cenusie, forta din umbra...desi recunosc ca s-au mai schimbat multe. iar barbatii nu ar ceda luminile scenei pe care evolueaza. le-a intrat in sange sa fie in fata si sa fie actor principal. din nou..recunosc schimbari mai mult sau mai putine, precum si exceptiile inerente.
pe de alta parte...aceasta "cearta" dintre noi si ei..este asa de funny. reprezinta sarea si piperul existentei noastre. viata ar fi atat de plictisitoare fara ei. stiti cum se spune: rau cu ei, rau fara ei. reciproca este valabila fara nici o contestatie.
sincer...va sfatuiesc sa stati de vorba cu barbatii care va ies in cale de-a lungul vietii. nu-i catalogati. ascultati-i cum vorbesc, parerile lor despre cat mai multe subiecte...si o sa aveti o mare supriza. pe langa faptul ca sunt oameni ca si noi, cu vise si sperante....veti simti influenta femeilor din viata lui.

o zi pe ritm de candy candy

stiu stiu..este o zi plangacioasa...am ajuns la serviciu si....cineva a avut tupeul, indrazneala si curajul sa ma lase fara internet. spuneti si voi! cata indrazneala!!! asa ceva trebuie pedepsit rapid si fara crutare. asta daca il descopar pe raul si nesuferitul care a facut asta...
azi am venit tzopaind la serviciu. tzopaind peste balti si bombanind soferii bucuresteni care aveau grija sa treaca special prin gropile mari si pline cu apa ca sa ne stropeasca. prevedeam o zi mai mult decat oribiloasa, plina de vesti proaste, chestii nesuferite etc.
dar cand am iesit de la metrou basarab..m-a izbit brusc si dintr-odata. pe fata mi s-a asezat un zambet larg. cred ca mi s-a luminat si chipul, pentru ca niste cucoane s-au uitat la mine cam ciudat. in fond nu aveam de ce sa fiu asa de fericita.
nu stiu daca mai tineti minte un anume desen animat difuzat dupa revolutie: Candy Candy. eu imi amintesc numai lucrurile importante din el. dar ceea ce am adorat la acel desen a fost cantecul de debut. vesel, copilaresc, inocent, strengaresc, care sugera toate poznele pe care le poate face un copil. ori de cate ori il auzeam imi venea sa tzopai de fericire. ma simteam un copil caruia ii venea sa imbratiseze pe toata lumea, sa rada si sa strige de bucurie.
nu am gasit cantecul sub forma de mp3, dar am descoperit un link unde exista si cantecul si versurile. si, ca atunci cand eram la liceu, sunt fericita, libera...
cand am iesit de la metrou, obosita, uda si nervoasa...mi-a sunat in urechi cantecul. nu stiu cum si de ce...dar a actionat ca un balsam pentru suflet. am ajuns la serviciu pe ritm de candy candy.

http://www.coucoucircus.org/da/generique.php?id=915

daca gasiti cantecul..va rog...nu ma ocoliti...

P.S. Am aflat cine a fost cel care mi-a asasinat netul si cine a fost eminenta cenusie...vor fi urecheati cu simt de raspundere...dupa fapte...

zambet de om ajuns la capat..oricare ar fi acela

It`s been a long road, getting from there to here.
It`s been a long time, but my time is finally near.
And I can feel the change in the wind right now. Nothing`s in my way.
And they`re not gonna hold me down no more, no they're not gonna hold me down.

Cause I`ve got faith of the heart.
I`m going where my heart will take me.
I`ve got faith to believe. I can do anything.
I`ve got strength of the soul. And no one`s gonna bend or break me.
I can reach any star. I`ve got faith, faith of the heart.

It`s been a long night. Trying to find my way.
Been through the darkness. Now I finally have my day.
And I will see my dream come alive at last. I will touch the sky.
And they`re not gonna hold me down no more, no they're not gonna change my mind.

Cause I`ve got faith of the heart.
I`m going where my heart will take me.
I`ve got faith to believe. I can do anything.
I`ve got strength of the soul. And no one`s gonna bend or break me.
I can reach any star. I`ve got faith, faith of the heart.

I`ve known the wind so cold, I`ve seen the darkest days.
But now the winds I feel, are only winds of change.
I`ve been through the fire and I`ve been through the rain.
But I`ll be fine ...


Cause I`ve got faith of the heart.
I`m going where my heart will take me.
I`ve got faith to believe. I can do anything.
I`ve got strength of the soul. And no one`s gonna bend or break me.
I can reach any star. I`ve got faith, faith of the heart.

dracsoru are chef de prostii

stiu ca dupa titlu credeti ca am luat-o din loc. ditamai fata si are chef de prostiutze. dar ce vreti, simt si eu nevoia sa mai ies din rutina. asa cum m-am laudat pana acum...;;) am o rokitza miam miam rau de tot..asa ca am hotarat sa ies la cucerit. nu stiu cum sa va spun... arata asa de intr-un fel anume..ca intorc eu capu dupa mine prin casa...:D
Acu de ce sa mint si modelul are partea lui de importanta...modestia nu-si are locul aici. ochii de un verde smarald, stralucitori si mari...plini de candoare, cu sclipiri diavolesti...nu are sens sa mai vorbim. sunt unici. trupul subtire de trestie mladioasa...=))
adevarul este ca in poza de mai sus arat binishor. imi place. dar meritul este mai ales al rochiei. o ador. imi trebuie un biju stralucitor...de un verde-negru..si deja..nu pot sa mai ies din casa ca ma fura zmeul de la poarta. ceea ce nu ar fi rau. hehehehe!!
am inceput ziua fenomenal. am stat 20 de minute la coada la posta, apoi inca 20 sa trimit un plic recomandat. apoi ajung pe la 10 fara 20 la serv siiiiii.........uraaaaaaaaaa........multiubita mea doamna, the lady of my heart iuli a adus must. asa ca am luat-o cu betivaneala de dimineatza. ce sa-i faci...e toamna. trebuie sa ne regalam si noi acum cat se poate. mai ales ca mustul este de sezon. trebuie sa fim fashion.
asa ca inceputul de saptamana este foarte promitator. sunt extrem de happy, un pic cam ametita de fericire, am zambet idiot pe fata..dar cui ii pasa? am asa un chef sa ies undeva...

o saptamana ciudata si uimitoare

la sfarsitul acestei saptamani pot sa spun cu mana pe inima ca sunt o mama mandra de odorul ei. pentru cei care nu stiti, la mia piccolina (Alexandra) a intrat prima la master pe locurile bugetare. acum...ce sa spun...tre sa dea de baut si se cam fofileaza, dar pica ea la drum de seara..hehehe!!!
oricum, sunt intr-o permanenta stare de agitatie, care insa alterneaza cu stari de profunda lene si cadere de energie. de exemplu, marti am ajuns acasa, practic, daramata. si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma intind in pat. nu puteam nici sa ma tzin pe picioare. moment in care copilu, deja stresat si nervos pentru ca a doua zi avea examen la master, m-a luat la impins vagoane si mi-a tras o sapuneala de zile mari. m-a amenintat cu un regim crunt de ingrasat si m-a supravegheat cu ochii ingustati ( e o amenitare directa si absoluta cand face asta) sa vada ca mananc tot si mult. de ce sa mint..are picul ei de dreptate. asa ca sunt la regim de mancat mult si mult.
in rest..stres peste stres...cica intru in curatenie..dar nu se stie cand. strange bagajele, nu strange bagajele...asteapta telefon ca te sun la 10. e ora 11. si uite asa. spuneti voi daca e cinstit?
colac peste pupaza, azi-noapte iar am circulat pe acoperisuri. a, voi, nu stiti. well..in ultima vreme ma culc bine si ma trezesc daramata. asa ca alexandra a tras concluzia ca eu noaptea circul prin bucuresti si ma betivanesc fara ea.
azi noapte s-a intamplat din nou. culmea este alta. am visat numai fotbal. si nu orice fel de fotbal, va rog frumos... steaua-real madrid si steaua-lyon. toata noaptea am jucat fotbal. si va rog sa aplaudati rezultatele:
-steaua-real madrid: 9,7-0 - n-am inteles rezultatu, cred ca am combinat cu gimnastica
-steaua-lyon: 37 - 0

ceea ce m-a debusolat putin a fost faptul ca atunci cand s-au imbarcat in autocar cei de la real, am observat ca erau cu totii asiatici. in rest...am marcat intr-o veselie. :D e de la sine inteles ca dimineatza aveam febra musculara si nu puteam tzine ochii deschisi.
acestea fiind spuse, va doresc un wk fabulos si fara febra musculara!!!

o mutare cu schepsis

ieri a fost o zi plina de evenimente care mai de care mai wooow. am fost la agatat aspiratoare in unirii si am venit fara scopul vizitei. apoi au venit ai mei parinti si m-au dat peste cap. intru in curatenie. nu ca ar fi un lucru nasol. doamne fereste. dar pica relativement in cea mai proasta perioada cu putinta.
tre sa-mi caut gazda pentru o saptamana. si de unde sa iau eu gazda? in plus...exista si unele lucruri pe care trebuie sa le fac fara sa stie unii si altii. si mai apoi... nu am nici un chef sa deranjez cu prezenta mea. asa ca ziua de ieri a fost irosita cu folos in planuri strategice, argumentatii si altele asemanatoare pentru a-mi convinge parintii sa fac naveta buzau-bucuresti. sincer, nu stiu daca voi fi capabila sa fac fata fizic si psihic...dar la urma urmei e vorba de vreo saptamana. se putea si mai rau. asta e o incercare de incurajare care nu prea ma convinge la ora asta.
aseara cand a sosit si alexandra, am inceput sa aberam pe aceasta tema si pe altele asemanatoare. unele lucruri s-au spus serios, altele erau de-a dreptu pur si simplu...cum piccolina e cam bolnavioara, pe ea o inteleg. dar eu ce-am avut? sa fi fost chiar atat de plictisita?
este drept in ultima vreme am cam vegetat. am dormit in wk-uri mai mult decat mi-am putut imagina. nu am putut sa ma misc nici macar la o plimbare prin parc. ceva e in neregula? hm...trebuie analizata problema.
oricum...la orizont se ridica o mare problema. desi recunosc cu mana pe inima ca alexandra a venit cu o idee demna de luat in seama: o cura la spitalul 9...casa casa, masa masa...in bucuresti...la cum am aberat aseara or sa ne astepte cu covorul rosu si flori la poarta. asta zice ea. eu am dubii ca ne vor primi si acolo...am rezerve serioase in aceasta privinta. acolo vin oameni cu probleme usor de diagnosticat si de vindecat comparezon cu altetzele noastre.
well...ce vreti? se mai intampla...doar nu credeati sa sunt normala? ma simt insultata...

oficial imi merge bine

da da da...azi e o zi buna. o presimt. m-am sculat la 8 fara 5...am dormit bine, am visat si mai bine. ca imi pierdusem toti banii si ma ratacisem cautand baia mare. orasul, evident. cum la mine cand visez ceva se intampla de-a-ndoaselea, am tras concluzia ca tre sa-mi pice niste bani si nu o sa ma ratacesc cautand baia mare. de ce o caut, inca nu m-am prins.
trecand peste aceste aspecte minore, trebuie sa recunosc ca am nevoie obligatoriu o dieta de ingrasat. nu sa mananc non-stop si sa nu se intample nimic. ci o dieta clara, cu reguli - uneori ador regulile- si care sa duca la acumularea a 5 kg, atat de visate si dorite inca din clasa a 8-a. de aceea apelez increzatoare la fetili mele. nu se poate sa nu gaseasca o solutie si pentru mine.
in alta ordine de idei, am ajuns la concluzia ca ceva e in neregula. in cazul in care nu stiati tre sa introduc electronic niste afurisite de carti de vizita. ee..aici e aici. nu pot. ieri eram foarte mandra ca voi ajunge in sfarsit la un numar dragutz si rotund. m-am blocat la ...99. nu am mai putut sa mai introduc o singura carte de vizita. nici macar de ambitie. ce mare lucru una? sa ajung la ...00. poate reusesc azi...poate.
in rest..m-am mai luminat la fatza...ca eram daramata de nesomn. m-am refacut si sunt in verva...adik pericol maxim.
pazea ca sunt pusa pe fapte mari!!!!!!!!

un test de "maturitate"

nu stiu cand am facut un test care pretindea ca arata varsta psihologica pe care o ai in realitate. cert este ca rezultatul m-a uimit. cica am 34 de ani. am stat si m-am uitat indelung la cifra. era para. lucru extrem de bun, deoarece am observat ca anii pari sunt mult mai fericiti decat cei impari. probabil cei impari doresc un suflet pereche.
34 este un numar rotund, frumos, nu? nu e nici prea prea ( vb de tinerete), nici foarte foarte (vb de batranete). este fix pe la mijloc.
cand am ajuns la aceasta observatie, am inceput sa ma incrunt. ceva era in neregula. ce? tocmai faptul ca era pe la mijloc. de fiecare data cand ma incumet sa fac un test de orice fel nu ma aflu la extreme, ci la mijloc. sunt echilibrata. din acest moment incep sa ma enervez. adica ce vor sa spuna testele astea? ca eu nu am defecte? ca sunt perfecta? adica plictisitoare?
apoi am citit mai departe:"Ai multa energie si iti place sa te implici in multe activitati." mmmm.... probabil de-aia dorm in wk toata ziua si toata noaptea. ca sa-mi revin din activitatile din timpul saptamanii. cum care activitati? vi se pare floare la ureche sa aduni grupul de gagici@kondiment la masa? sa incerci sa impaci si capra si varza? sa le convingi ca a merge oriunde la masa nu echivaleaza cu a manca bine si a te simti bine? este pur si simplu extenuant.
"Esti echilibrata si realista." sa trecem peste. incep sa ma enervez profund.
"Nu esti foarte sociabila, dar faci parte dintr-un grup de prieteni si ai un cerc de relatii pe care incerci sa le mentii." adevarat la prima parte, poate la a doua si nu recunosc nimic la a treia.
asta chiar imi place: "Nu-ti plac foarte mult schimbarile, insa poti sa te descurci bine atunci cand acestea apar in viata ta." se aproba pozitiv. daca e ceva ce urasc in lumea asta, atunci acestea sunt schimbarile. mai ales cele bruste, fara avertisment, fara sa aiba bunul simt sa anunte cu 3 zile inainte ca sa ma obisnuiesc cu ideea.
"Increderea ta in cei din jur este limitata, stii sa le arati increderea ta, dar in acelasi timp esti pregatita si pentru dezamagirile care ti le-ar putea produce." adica? da, am incredere in tine, dar ma astept si la dezamagiri? hm...mda...in fond si persoanele de langa mine au defecte...deci nu sunt plictisitoare. da! da! da! se aproba.
"Respecti regulile si autoritatea pana in momentul in care ti se par irationale, iar atunci incerci sa le schimbi." hm..eu de obicei am alergie la autoritate. apreciez autoritatea care se impune pe nesimtite, pentru ca merita. dar...reactionez agresiv cand incearca sa mi se impuna cu forta. agresiv nu inseamna violent. exista agresiv...si exista agresiv.
nu exista nici o concluzie..pentru ca in fond si la urma urmei ce spune testu e doar o parte infima din personalitatea mea. de exemplu a omis caposenia, lenea crunta, orgoliu. adica tot ce reprezinta sarea si piperul unei personalitati bine dezvoltate.
va pupicesc...

garderoba unei doamne sau domnisoare

trebuie sa intelegeti de la inceput ca insultele la adresa garderobei de catre o doamna sau domnisoara sunt la ordinea zile.
"nu am cu ce sa ma imbrac" reprezinta o acuza des auzita. degeaba saraca garderoba se uita la mormanul de haine din sifonier, degeaba priveste mustrator la hainele aranjate cochet si ordonat pe umerase, la colectia de pantofi... biata copila nu are cu ce sa se imbrace.
apoi....isi aminteste: asa este. fata spune adevarul. a trecut o saptamana de cand nici o bluzita nu a mai cunoscut ritualul intrarii sau cel al aruncatului. ceva este cumplit de in neregula.
intra in actiune cele mai de soi cercetashe: fusta de blugi, bluza cu imprimeu de leopard si sandalele cu toc cui. erau favoritele si se bucurau de increderea copilei. vestile aduse, insa, au starnit nedumerire. camera fetei era plina de cutii. mama alearga de colo-colo. vocea tatalui razbate pana in lacasul sacru al garderobei, iar cea a fetei se aude insistenta, acum cu un ton mai jos, acum cu un ton cam..strident.
apoi fustita rrrrrroz, cu imprimeu discret de flori de camp isi aminteste ca acum doua seri, bluzitza galbena a suferit o ofensa cumplita: a fost ascunsa privirilor de catre o haina neagra si urata si mare. tricoul de marinel a marturisit cu ochii plecati ca geaca de blugi a inceput sa-si ia nasul la purtare si sa aiba un comportament arogant de cand stapana a inceput sa o foloseasca inca de-acum 2 saptamani. faptul a fost confirmat de inca 8 bluzite, 3 fuste si 2 pantaloni.
panica a inceput sa se imprastie. nimeni nu mai stia ce sa creada, ce sa spuna. zvonurile, franturi de cuvinte auzite ici si colo au capatat o importanta deosebita. s-a auzit ca fata are de gand sa se lepede de toate bluzele si fustele si sa pastreze pantalonii. fusta neagra din catifea neaga faptul ca a spus ca maieurile inflorate vor fi daruite prietenei celei mai bune. spaima cuprinde categoria sus-amintita si celelalte bluze privesc cu mila si compatimire. stiu despre ce e vorba. prietena fetei este o distrugatoare de bluze. cu totii stiu asta.
brusc...toti indreapta ochii spre garderoba. aceasta tace calma. nimic nu pare a o tulbura. apoi vorbeste:
"A venit toamna!"
hainele par a nu pricepe nimic. apoi...un suspin de usurare se aude in spatiul acela sufocant. e bine. incep cumparaturile de toamna. totul este in regula.

eternul chin feminin

ieri a fost luni si, dupa un wk atat de destrabalant, am hotarat ca e cazul sa vin imbracata extrem de decent. fiind luata hotararea de cu seara, dimineatza am decis ca nu e cazul sa ma agit si am agatat niste blugi si o bluzitza dragutza foc. dupa indelungi negocieri, argumente pro si contra, mi s-a parut mai mult decat normal si obligatoriu - nu de alta, dar sa fiu asortata - sa ma cocotz pe una bucata pereche de pantofiori, noi nouti. frumusei rau de tot. cu toculet, botic rotunjor ca al unei codane gata sa fie sarutata. ce mai incolo si incoace...frumosi foarte.
am tzopait cu greu pe trotoarele sectorului 2 si 6, eram gata sa-mi rup gatul pe pavajul metroului, dar am ajuns intreaga, victorioasa si fara multe stricaciuni la serviciu. am plecat vesela sa incarc cartusele de la fax, dar...s-a produs inevitabilul. adoratii, iubitii, magnificii mei pantofi au inceput sa-si manifeste personalitatea. la intoarcere nu ma mai puteam misca de durere.
dar fetele mele au jurat ca vor face totul ca sa ma sustina psihic cu conditia sa merg la masa cu ele. argumentul forte: venea cristinutza cu noi. va dati seama ca nu se putea rata ocazia, asa ca mai schiop-schiop, mai "stati asa, fetele! am ajuns cu bine la city. m-am relaxat 50 de minute, dar chinul a fost reluat la intoarcere. cris statea langa mine si ma incuraja moral (10q 10q), cand trecem pe langa leonardo...sii...cris face remarca banala cum ca abia asteapta sa treaca pe la leonard0 ca sa-si mai ia o pereche de pantofiori.
fisa a picat cu zgomot. am intrat val-vartej (0, 5 m/sec) si direct la raionul adidasi. dupa jumatate de ora de bombaneli, am reusit sa gasesc niste adidasi negri cu dungi portocalii, singurii marimea 35. victorieeee!!!!
nu mai spun ca voi merge precum cutzu schiop macar o saptmana. dar ce-mi pasa? am pantofi si am adidasi. cine mai e ca mine??

P.S. Propun eradicarea lui Ludovic al XIV-lea din cartile de istorie. el a introdus in genele femeii tocul. el si inaltimea lui de 1,60.

un wk de dezmatz total

asa cum am promis revin cu vesti de la breaza.
am plecat vineri seara cu trenul de ora 6. un personal romanesc, tipic, plin de oameni care mai de care mai interesant. cert este ca dupa 2 ore jumate de mers am poposit in gara breaza. racoare, dar calm si proaspat...nu are sens sa va fac pofta. este abia luni. la iesirea din gara, cascand gura dupa masina alexandrei am avut o tentativa esuata de masurare a asfaltului. dar totul a trecut cu bine si cu hohote de ras.
odata ajunse acasa...am observat ca domnisoara Alma - una bucata catel cu pasiune pentru pantalonii musafirilor - era la culcare. fapt care m-a intristat peste masura. mama alexandrei ne-a pus la masa instant lucru extrem de placut pentru stomacelele noastre care erau in greva de multa vreme si protestau zgomotos. a urmat o mica barfa... despre una despre alta...small talk. si cel mai frumos lucru ever: somnuuuuuul.
pana la frumusetea care se numeste somn am admirat camera alexandrei, care nu exista acum un an si care e tare frumoasa. pe nuante de galben si maro...imi aminteste de anumite bomboane cu umplutura de crema de unt si alune. o, my gooooood!!
cum toata lumea stie cat de friguroasa sunt, alex a venit cu un halat imens, grooos, in care m-am infasurat precum japonezele in chimono. si era si albastru si pufos si maaaaaaare. i`m inlove. :d
dupa 12 ore de somn eram proaspata ca o petala de trandafir. am plecat la campina sa luam un cadou unchiului alexandrei. am cumparat o sabie si o butelcuta de vin rosu, demidulce, cabernet sauvignon. mmmmmmiam. am zarit in raft si niste busuioaca de la husi..dar nu era pentru mine cadoul..asa ca m-am abtinut. in plus...am depistat 3 sticle din rezerva statului de grasa de cotnari din 1984. nu metionez pretul..dar daca nu era alexandra...faceam prapad in buget.
dupa ce m-au extras cu greu din raionul vinuri, am intrat intr-un magazin, am inteles ca era magazinul alexandrei, unde donsoara sus-numita a avut tupeul si nerushinarea sa-si cumpere niste cizmulite...aiiileiii...3 milioane. si eu nu am avut dreptul la o grasa de cotnari din 1984... spuneti voi daca e cinstit....
ajunse acasa am facut un relativ prapad in bucataria familiei. de ce spun relativ pentru ca, daca ma iau dupa spusele doamnei,am mancat cat o pisica. adica o ciorba de verishoare, 2 chiftele cu mamaligutza (semana cu acea celebra mamaliga) si desert. o nimica toata, intelegeti.
ne-am retras la trandavit,mancat banane si ciocolata si baut suc, iar pe la 5 am iesit la plimbare pana la o prietena de-a alexandrei, o tipa super simpatica si haioasa. mi-am clatit ochii cu niste montaje de la fata de la absolvire...super frumos...normal era si robbie cu muzica pe acolo..:D m-am lacomit la niste cipsuri si cand am ajuns acasa am reusit sa uimesc pe toata lumea: ardei capiati - expresie furluata - , iaurt de visine si cas. combinatie mortala de distrus greatza.
seara ne-am dus la dicoteca. foarte instructiv-educativ. am fost stampilata pe mana, ca in vremurile de demult ale tineretii mele. in discoteca din breaza lucrurile se desfasoara astfel: in prima faza fetele danseaza si baietii privesc. pasamite sunt mai timizi. dupa 2 ore de clatit ochii si dovedirea mai multor sticle de bere, baietii isi fac curaj si incep sa danseze si ei. acum...fara suparare, dar ei asta pretindeau ca fac. dupa ce am studiat problema in toate felurile si pozitiile, am ajuns la concluzia ca dansul maimutei e din nou la moda. in fine, sa zicem sa muzica a fost ok. chiar bunutza. la 2 am plecat. am aflat ulterior ca a fost o retragere strategica. dupa 2 incepeau manelele si eu nu tolerez.
dupa un binecuvantat somn de 11 ore jumate, am reusit sa ma extrag, dar cu greu, din patut. afara era o zi...nenatural de frumoasa. am mancat - logic- si ne-am retras la o noua portie de trandaveala cronica. atat de cronica incat ma simteam fabulos.
seara la 9 jumate eram la bucuresti...si azi e luni. no comment...dar ce week-end...de vis...eh!

ce mai vineri...

mi-e somn si lene. o combinatie bomba care se asorteaza cu ziua de vineri. mi se inchid ochii. din cand in cand se mai trezeste cineva sa ma scoata din amorteala. este drept ca ar trebui sa ma focusez pe anumite chestii, dar nu pot. am o ceatza deasa in cap si neuronii mei au luat o mica-mare pauza.
cu toate acestea nu pot sa nu remarc- o fac instinctiv, jur!- ca azi anumiti colegi arata bine de tot. probabil simt si ei week-endu-ul si sarbatoresc.
afara a dat soare -finally - si eu stau cu gandul la trenul de breaza, care e personal, si la frigul de acolo. daca la brasov statea sa ninga, va dati seama ce-i si la breaza. nici nu vreau sa ma gandesc.
alexandra m-a batut la cap pentru o tinuta de discoteca, iar iuli m-a urecheat putin pentru faptul ca nu prea ma indeamna inima spre destrabalare. dar, dupa unele negocieri, am ajuns la concluzia ca, daca ma transform in statuie din pricina frigului, vor avea grija sa fiu calare pe un cal negru si cu o katana in mana, ceva gen Mihai Viteazul. cum se imbina elementele astea nu ma intereseaza atata vreme cat ele exista.:d
am mancat iarasi mult prea mult si inca mi-e foame. nu-mi vine sa cred. am o banuiala ca e ceva in aer. oare ma pregatesc pentru hibernare si organismul cere sa fac niste rezerve pentru iarna?
voi avea un wk extrem de incarcat. minim trei sferturi va fi dedicat mancatului, pentru ca mama alexandrei si-a pus in cap sa ma ingrase. cica ea ar avea mai mult succes ca mine. sincer ma indoiesc, dar la urma urmei poate cine stie...never say never.
daca luni voi fi capabila ca ma rostogolesc pana la serviciu, promit sa va povestesc cum e la breaza.
week-end placut!!!

o perishoara talentata

azi este tare urat afara. mi-e somn de mor si tocmai mi-am terminat batonul de snickers. sper sa ma energizeze oleaca. ma gandeam sa va arat niste chestii tare frumoase facute de perishoara mea favorita, bogdana. recunosc ca in materie de chestii artistice bobitza ma complexeaza profund. este prea talentoasa, comparezon cu mine. in ultima vreme s-a profilat pe chestii de lemn, crengutze, flori nemuritoare. culmea e ca le face de placere. cand iesi la plimabre cu ea prin parc o si vezi cu ochii in patru dupa chestii dragutze: o crengutza mai nu stiu cum, o floare cu nu stiu ce culori, o piatra in nu stiu ce ape, forme etc. are si un tablouas cu nisip si scoici. dragutz foarte. in ultima vreme colectioneaza obiecte vechi: lampadare, un fier de calcat cu carbuni.

poate vi se par cam copilaresti, dar sa stiti ca necesita multa munca si imaginatie. daca vreodata aveti nevoie de ceva facut cu suflet...nu ezitati. merita.

Tov. secretar de partid Maria lu Costica a lu Ciobanu

Nu stiu daca voi ati avut vreodata o mamaie mai woow ca Maria lu Costica a lu Ciobanu. eu am avut norocu. m-a luat sub aripa protectoare de la 1 an cand m-a educat in spiritul mananca orice si oricand, la naiba cu regimul de matza sclifosita de la buzeu. stateam la mamaia la buhoci cam o luna pe an. ce distractie pe capul meu!!! super tare!!! faceam baitza intr-o cada de metal (cred) neagra si acolo erau cele mai colorate baloane de sapun ever. eram vestita in tot satul pentru pasiunea de a plimba in cosulet puii de gaina cu deficiente de locomotie.
dar cel mai mult imi placea sa stau la magazin la mamaia la raionul incaltaminte si sa probez din 10 in 10 minute anumiti pantofi portocalii cu toc. nu de alta, dar mi se parea ca intre timp mi-a mai crescut piciorul.
colega de servici a lu mamaia, o doamna pe care nu o cunosc decat ca Chefcumatra - nume dat de mine-, intervenea pe langa mamaia cand vroiam nu stiu ce suc sau pix. eram fascinata de cantaritul zaharului si adoram mirosul din magazin. mi se parea cel mai frumos lucru cu putinta sa ma uit la mamaia cum punea uleiul in sticle pentru oameni. asta era o arta desavarsita si eram extrem de invidioasa.
tot Maria lu Costica a lu Ciobanu mi-a mijlocit intrarea la biblioteca satului. in gimnaziu-liceu eram in tranzitii adolescentine si adoram sa stau inchisa in casa dinainte-dinapoi si sa citesc teancuri de carti. spre exasperarea lu mamaia care venea si batea in geam si-mi striga tare, sa auda tot satul: " Da mai iesi afara, fata hai, ca esti alba ca branza! sa te mai vaza si pi tine soarele!" normal caposenia din mine invingea si eu taceam si citeam mai departe.
tot in acea perioada intrasem in zona mutismului, ceea ce o enerva pe mamaia care are o limbarita...aiiiiiiiiilei... dar nu-mi zicea nimic direct. facea aluzii catre ceilalti verisori: "Auzi, Andreea, ia zi-i mutalancei sa vina pana incoace." la adunat buruieni sau la scos cartofi imi faceam un titlu de glorie in a nu avea nici o reactie la glumele mai mult sau mai putin deocheate ale Mariei.
dar pana la urma sangele lu Maria lu Costica a lu Ciobanu a inceput sa iasa la suprafata. si prin anul 2 de faq deja eram in contre non-stop spre marea noastra bucurie. cand ii dau vreun telefon se stie clar ca vreau cu tovarasa secretar de partid, se stie clar ca ma ademeneste cu anumita mamaliga de 250 de melesteie, o anumita fasolica la ceaun si o anumita tochitura si este si mai clar ca la carul de bolostanci negre pe care le-a adunat din cauza promisiunilor neindeplinite se mai adauga minim inca una. ne intepam reciproc si nici una nu se lasa la replici, ca de..Maria e Maria...si alina e os din osul lu Maria.
azi Maria schimba prefixul cu 7 si se tine mai bine decat multe cucoane cu pretentii de la oras. e mamaia mea si o ador. este cea care ne-a educat pe noi, fetele, in materie de baieti: "Mama, incercati 100, dar ramaneti cu 1." este aceiasi Maria care, pentru a se marita cu tataia, si-a mintit parintii spunand ca este insarcinata si care nu a regretat niciodata aceasta minciuna. ce mai incolo si incoace: este Maria lu Costica a lu Ciobanu...unica.